20 de definiții pentru scăpăra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPĂRA, scapăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ◊ Expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. și intranz. (Despre foc și flăcări) A arunca, a împrăștia scântei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scânteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică. – Et. nec.

SCĂPĂRA, scapăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ◊ Expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. și intranz. (Despre foc și flăcări) A arunca, a împrăștia scântei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scânteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simți o durere foarte puternică. – Et. nec.

scăpăra2 vi [At: DLR / Pzi: 3 scapără / E: s- + căpăra] (Reg; d. must) A fierbe (pentru a deveni vin) Si: (reg) a căpăra (2).

scăpăra1 vi [At: BIBLIA (1688), 381/49 / Pzi: scapăr / E: nct] 1 (D. oameni) A lovi cremenea cu amnarul și a scoate scântei (pentru a aprinde iasca sau fitilul) sau a freca între ele alte ustensile (ori părți ale unei ustensile) de aprins focul. 2 (D. oameni) A scoate scântei ori a aprinde focul scăpărând (1). 3 (Îe) Cât ai ~ din amnar (Într)-o clipă. 4 (Pgn; d. corpuri dure) A scoate scântei prin lovire. 5 (Rar; îe) A-i ~ fălcile A mânca foarte lacom. 6 (Îe) Fuge (sau aleargă) de (îi) scapără picioarele (sau călcâiele, potcoavele, etc.) Fuge foarte repede, din toate puterile. 7 (Îrg; îe) A-i ~ (cuiva) picioarele (sau călcâiele) sau a ~ din picioare A azvârli, a arunca picioarele în toate părțile, a lovi din picioare. 8 (Îae) A bate din picioare de neastâmpăr, de nerăbdare. 9 (Îae) A fi extrem de nerăbdător sau de dornic. 10 (Reg; îe) Scaperi în... Se spune despre un teren pietros, nisipos, neproductiv. 11 (Îae) Se spune despre cineva care e foarte sărac. 12 (Îe) A-i ~ buza (de ceva) A dori, a avea nevoie foarte mult de ceva. 13 (Rar; pgn; d. corpuri incandescente) A scoate flăcări, scântei (în timp ce arde). 14 (Mai ales despre surse de lumină) A produce o lumină mai puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Vz a licări, a luci. 15 (Mai ales d. surse de lumină) A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a sclipi, a scânteia Vz a străluci. 16 (Pop) A fulgera (1). 17 (Reg; d. stele) A cădea (lăsând pentru puțin timp o dâră luminoasă). 18 (Mar; Trs; pan) A clipi (din ochi). 19 vt (C. i. indică surse de lumină) A împrăștia în mod intermitent (și cu intensitate). 20 (D. ochi, privire; adesea urmat de determinări care arată cauza ori felul) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic, o senzație intensă Vz a luci, a scânteia (5), a sclipi. 21 (D. ochi, privire; adesea urmat de determinări care arată cauza ori felul; pex) A simți (brusc) o senzație intensă (de durere), de obicei exteriorizată în privire. 22 (Rar; îe) A-i ~ gura A avea o senzație de usturime intensă. 23 (D. oameni; determinat prin „din ochi”) A avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător Si: a scânteia (5). 24 (Fig; d. idei, imagini, sentimente) A se ivi brusc, fulgerător (și pentru scurt timp). 25 (Fig; d. idei, imagini, sentimente) A se exterioriza cu intensitate, cu violență Si: a izbucni. 26 (Rar; d. ființe) A dori intens ceva. 27 (Rar; fig; d. ființe) A fremăta.

SCĂPĂRA, scapăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scîntei prin lovirea cremenei cu amnarul (pentru a aprinde ceva). N-am foc, Floreo! Adică am, dar scapăr greu. PREDA, Î. 136. Cît stătură pe loc, după obiceiul muntenilor, scăpărară și aprinseră un foc de vreascuri. SADOVEANU, F. J. 376. Într-o strană am găsit lemn putred... și scăpărînd... am aprins focul. GALACTION, O. I 81. ◊ Expr. Cît ai scăpăra din amnar v. amnar1. ♦ (Despre pietre sau alte corpuri dure) A produce scîntei (prin ciocnire). Cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130. Sub copitele pintenogului pietrele scăpărau. ODOBESCU, la TDRG. Dar cînd se urca, Și murgul călca, Piatra scăpăra. ALECSANDRI, P. P. 62. ◊ Fig. Și mai vîrtos decît slovele mele... Și mai dihai decît strunele cîntului, Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc, de lumină. DEȘLIU, G. 34. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) buza (de ceva) v. buză (1). A-i scăpăra (cuiva) picioarele = a fugi foarte repede; a-i sfîrîi călcîiele. Băiatul a fost făcut scăpat și-a fugit ca un iepure, de-i scăpărau picioarele. PAS, Z. I 125. Cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi, de-mi scăpărau picioarele. CREANGĂ, A. 6. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. Mă uitam pe furiș... și tot scăpăram din picioare, așteptînd cu neastîmpăr să vie un... școlar de afară. CREANGĂ, A. 5. ♦ Tranz. (Despre foc, flăcări) A arunca, a împrăștia scîntei. Cînd se înnoptă de-a binelea, flăcările mari izbucniră prin coperiș, ca o coroană luminoasă, scăpărînd milioane de scîntei. REBREANU, R. II 205. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a se produce; a izbucni. Fulgerele albastre, ca niște lungi hangere care se loveau între ele, se încrucișau și scăpărau scurt. STANCU, U.R.S.S. 83. Un fulger scăpără deodată-n noapte și un tunet îndepărtat urmă după el. SANDU-ALDEA, U. P. 193. În întunericul ce crescuse, un fulger scăpără și o fereastră își lumină rama. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. 2. A scînteia, a străluci, a luci. Timp îndelungat el umbla dar mereu după bălțile ce-i scăpărau de departe sub razele lunei. SLAVICI, N. II 130. Sara, pe deal, buciumul sună cu jale, Turmele-l urc’, stelele scapără-n cale. EMINESCU, O. I 231. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scînteietoare. Vii și oțeloși, ca un tăiș, scăpărară ochii lui Alexe. MIHALE, O. 461. În întunerec desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. REBREANU, R. I 66. Ochii scapără și inimile se îndîrjesc de o parte și de alta. VLAHUȚĂ, R. P. 24. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii (de foame, de furie, de durere) = a simți o durere foarte puternică (de foame, de furie etc.). Era cu părul lucios, zbîrlit, și-i scăpărau ochii de furie. DUMITRIU, N. 221. Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. Cozmin închise ochii, și în acea clipă îi scăpără iarăși tabloul de la început: un cap... afundat într-o pernă. DELAVRANCEA, la TDRG. La început... vorbe stinghere și sfărmături de idei scăpărau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, N. 35. ◊ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. Sînt clipe... așa de lungi, încît un gînd de groază are vreme să-ți scapere prin minte. BART, S. M. 19. În fuga vieții, cîte lucruri interesante nu observi, cîte cugetări luminoase nu-ți scapără prin minte! VLAHUȚĂ, O. A. 224. Tot aștepta ca să-i mai scapere prin cap vreun cuget bun. SBIERA, P. 184. ♦ Fig. A deveni limpede, luminos, clar. Ciudate întîmplări ale vieții cu o clipă mai înainte neștiute și acuma scăpărînd deodată. SADOVEANU, N. P. 274.

A SCĂPĂRA scapăr 1. intranz. 1) A produce scântei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a două corpuri tari). ◊ Cât ai ~ din amnar într-o clipă. A-i ~ cuiva călcâiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a străfulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scânteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flămând. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre gânduri,idei etc.) A se ivi fulgerător. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc în minte. 2. tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scântei) A face să se împrăștie. Flăcările scapără scântei. /Orig. nec.

scăpărà v. 1. a scoate scântei lovind cremenea cu amnarul; 2. fig. a fi plin de foc, a arde de mânie: ochii leului scapără. [Origină necunoscută].

scápăr, a scăpărá v. intr. (lat. *excaperare, a se descreți, a se lumina, d. capĕrare, a se’ncreți, a se posomorî. V. capăr 1. Cp. cu chĭondorîș. Se conj. ca supăr). Se zice cînd ĭese scînteĭ din întîlnirea a doĭ norĭ cu electricitate de sens contrar saŭ cînd izbeștĭ cremenea cu amnaru: a scăpăra din amnar. V. impers. Scapără, fulgeră. Fig. A-țĭ scăpăra ochiĭ de furie, a fi foarte furios. Fam. A trage cuĭva o palmă în cît să-ĭ scapere ochiĭ, a-ĭ aplica o palmă foarte tare. Fugea de-ĭ scăpăraŭ călcîĭele, fugea grozav. A-țĭ scăpăra pin minte, a-țĭ veni o ideĭe subită. A scăpăra de inteligență, a fi foarte inteligent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scapăr, 2 sg. scaperi, 3 scapără; conj. prez. 1 sg. să scapăr, 3 să scapere; imper. 2 sg. afirm. scapără

scăpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scapăr, 3 scapără; conj. prez. 3 să scapere

scăpăra vb., ind. prez. 1 sg. scapăr, 3 sg. și pl. scapără; conj. prez. 3 sg. și pl. scapere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂPĂRA vb. v. clipi, fulgera.

SCĂPĂRA vb. 1. v. sclipi. 2. v. străluci. 3. a împrăștia. (Focul ~ mii de scântei.)

SCĂPĂRA vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scînteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 2. a licări, a luci, a scînteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.) 3. a împrăștia. (Focul ~ mii de scîntei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scăpăra (-apăr, -at), vb.1. A scoate foc din cremene. – 2. A scoate scîntei. – 3. A străluci, a sclipi scurt. – Mr. ascapir, ascăpirare, megl. scapir, scăpirari. Origine îndoielnică. Ar putea fi lat. *excapŭlāre „a pune în libertate”, cf. it. scapolare „a elibera” (REW 2955) și de aici ngr. σϰαπουλίξω, sb. skapulati, cu același sens, cf. calabr. scapulare „a elibera”. Semantismul este ușor de explicat, deși a scăpăra este la propriu „a scoate scîntei”. Totuși, fonetismul din dialecte se opune acestei ipoteze. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. στράπτειν „a face raze” (Cihac, II, 695); din lat. caperāre „a se încreți” (Tiktin; cf. împotrivă REW 1624b); pus în legătură cu alb. škrep (Meyer 408; Philippide, I, 265; Rosetti, II, 122). Der. scăpărămînt, s. n. (ceea ce e necesar pentru a face foc), se folosește mai ales la pl.; scăpărător, adj. (fulgerător); scăpărătoare, s. f. (cremene, amnar); scăpărătură, s. f. (sclipire, scînteiere, licărire).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scăpăra, pers. 3 sg. scapără, vb. I (reg.; despre must) a fierbe (pentru a deveni vin); a căpăra.

scăpăra, scapăr, vb. intranz. – 1. A produce scântei lovind cremenea cu amnarul. 2. A sclipi. 3. A fulgera. – Et. nec. (Șăineanu, DER, DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. shkrep „scapăr”, din i.-e. *k(e)re-p-, cu metateza lui -r-; eventual rad. *(s)kep-, *skap- „a tăia, a lovi, a răzui” (Russu, 1970: 193). Cuv. rom. > magh. szkeperál.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a scăpăra pers. a III-a pl. scapără v. t., v. i. (er.d. adolescenți) a face dragoste pe furiș / în grabă.

Intrare: scăpăra
verb (VT37)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăpăra
  • scăpărare
  • scăpărat
  • scăpăratu‑
  • scăpărând
  • scăpărându‑
singular plural
  • scapără
  • scăpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scapăr
(să)
  • scapăr
  • scăpăram
  • scăpărai
  • scăpărasem
a II-a (tu)
  • scaperi
(să)
  • scaperi
  • scăpărai
  • scăpărași
  • scăpăraseși
a III-a (el, ea)
  • scapără
(să)
  • scapere
  • scăpăra
  • scăpără
  • scăpărase
plural I (noi)
  • scăpărăm
(să)
  • scăpărăm
  • scăpăram
  • scăpărarăm
  • scăpăraserăm
  • scăpărasem
a II-a (voi)
  • scăpărați
(să)
  • scăpărați
  • scăpărați
  • scăpărarăți
  • scăpăraserăți
  • scăpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • scapără
(să)
  • scapere
  • scăpărau
  • scăpăra
  • scăpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăpăra, scapărverb

  • 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-am foc, Floreo! Adică am, dar scapăr greu. PREDA, Î. 136. DLRLC
    • format_quote Cît stătură pe loc, după obiceiul muntenilor, scăpărară și aprinseră un foc de vreascuri. SADOVEANU, F. J. 376. DLRLC
    • format_quote Într-o strană am găsit lemn putred... și scăpărînd... am aprins focul. GALACTION, O. I 81. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare (Despre pietre sau corpuri dure) A scoate scântei prin ciocnire. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130. DLRLC
      • format_quote Sub copitele pintenogului pietrele scăpărau. ODOBESCU, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Dar cînd se urca, Și murgul călca, Piatra scăpăra. ALECSANDRI, P. P. 62. DLRLC
      • format_quote figurat Și mai vîrtos decît slovele mele... Și mai dihai decît strunele cîntului, Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc, de lumină. DEȘLIU, G. 34. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A aprinde un chibrit. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv intranzitiv (Despre foc și flăcări) A arunca, a împrăștia scântei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd se înnoptă de-a binelea, flăcările mari izbucniră prin coperiș, ca o coroană luminoasă, scăpărînd milioane de scîntei. REBREANU, R. II 205. DLRLC
    • 1.4. (Despre fulgere) A se ivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fulgerele albastre, ca niște lungi hangere care se loveau între ele, se încrucișau și scăpărau scurt. STANCU, U.R.S.S. 83. DLRLC
      • format_quote Un fulger scăpără deodată-n noapte și un tunet îndepărtat urmă după el. SANDU-ALDEA, U. P. 193. DLRLC
      • format_quote În întunericul ce crescuse, un fulger scăpără și o fereastră își lumină rama. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. DLRLC
    • 1.5. figurat A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cozmin închise ochii, și în acea clipă îi scăpără iarăși tabloul de la început: un cap... afundat într-o pernă. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
      • format_quote La început... vorbe stinghere și sfărmături de idei scăpărau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, N. 35. DLRLC
      • 1.5.1. figurat A deveni limpede, luminos, clar. DLRLC
        • format_quote Ciudate întîmplări ale vieții cu o clipă mai înainte neștiute și acuma scăpărînd deodată. SADOVEANU, N. P. 274. DLRLC
      • chat_bubble A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Sînt clipe... așa de lungi, încît un gînd de groază are vreme să-ți scapere prin minte. BART, S. M. 19. DLRLC
        • format_quote În fuga vieții, cîte lucruri interesante nu observi, cîte cugetări luminoase nu-ți scapără prin minte! VLAHUȚĂ, O. A. 224. DLRLC
        • format_quote Tot aștepta ca să-i mai scapere prin cap vreun cuget bun. SBIERA, P. 184. DLRLC
    • chat_bubble Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Băiatul a fost făcut scăpat și-a fugit ca un iepure, de-i scăpărau picioarele. PAS, Z. I 125. DLRLC
      • format_quote Cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi, de-mi scăpărau picioarele. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
    • chat_bubble A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă uitam pe furiș... și tot scăpăram din picioare, așteptînd cu neastîmpăr să vie un... școlar de afară. CREANGĂ, A. 5. DLRLC
    • chat_bubble A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Luci, sclipi, scânteia, străluci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Timp îndelungat el umbla dar mereu după bălțile ce-i scăpărau de departe sub razele lunei. SLAVICI, N. II 130. DLRLC
    • format_quote Sara, pe deal, buciumul sună cu jale, Turmele-l urc’, stelele scapără-n cale. EMINESCU, O. I 231. DLRLC
    • 2.1. (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vii și oțeloși, ca un tăiș, scăpărară ochii lui Alexe. MIHALE, O. 461. DLRLC
      • format_quote În întunerec desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. REBREANU, R. I 66. DLRLC
      • format_quote Ochii scapără și inimile se îndîrjesc de o parte și de alta. VLAHUȚĂ, R. P. 24. DLRLC
      • chat_bubble A-i scăpăra (cuiva) ochii = a fi foarte flămând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23. DLRLC
      • chat_bubble A-i scăpăra (cuiva) ochii = a fi foarte furios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Era cu părul lucios, zbîrlit, și-i scăpărau ochii de furie. DUMITRIU, N. 221. DLRLC
      • chat_bubble A-i scăpăra (cuiva) ochii = a simți o durere foarte puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.