MOFLUZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji. – Var.: mufluz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

mofluz, ~ă [At: PRAV. COND (1780), 66 / V: muf~ / Pl: ~i, ~uji / E: tc müflüz] 1-2 smf a (Asr) (Om) falit. 3-4 smf a (Pex) (Om) sărac. 5 sm (Înv; îs) ~ mincinos Falit fraudulos. 6 (înv; îlv) A rămâne (sau a ajunge, a ieși) ~ A da faliment Si: (înv) a mofluzi. 7 sm A face (pe cineva) ~ A aduce pe cineva în stare de faliment. 8 sm (Dep) Om lipsit de valoare, neserios. 9-10 sm, a (Om) înșelat, păgubit într-o afacere bănească. 11-12 sm, a (Pex) (Om) dezamăgit, nemulțumit. 13-14 sm, a (Om) supărat, indispus. 15 a (Îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptările sale.

MOFLUZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: mufluz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

moflúz și muflúz, -ă adj., pl. m. jĭ (turc. múflis, pop. muflüz, d. ar. müflis [d. ma, nu, ne-, și fels, pl. fulus, banĭ]; ngr. muflúzis). Vechĭ. Falit. Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.

muflúz, V. mofl-.

!mofluz (înv., fam.) (desp. mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze

!mofluz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi/mofluji; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze

mofluz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. mofluji/mofluzi; f. sg. mofluză, g.-d. art. mofluzei, pl. mofluze

mofluz

mofluz, -ji.

mofluz (mofluză), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduți. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik.

MOFLUZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

MOFLUZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înșelat, păgubit, supărat.

mofluz, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (în opoz. cu „bogat”; rar) v. Mizer. Neajutorat. Necăjit. Nevoiaș. Sărac. Sărman. 2 adj. (fam.; despre oameni) v. Înșelat¹. Păgubit 3 adj. (fam.; despre oameni) v. Supărat. 4 adj. (reg.; despre oameni) v. Îmbufnat. 5 s.m. (fin.; înv.) v. Bancrutar. Falit.

mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

mofluz adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎNȘELAT. PĂGUBIT. SUPĂRAT.

MUFLUZ adj. (ȚR) Falit, ruinat. [Dacă cel osîndit] va fi mufluz, atunci deopotrivă să cuvine să ia toți din periussia ce i să va afla. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. müflüz. Vezi si mufluzi.