12 definiții pentru bancrutar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.

BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].

BANCRUTÁR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)

BANCRUTÁR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar

*bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutár s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANCRUTAR s. (FIN.) falit, (înv.) mofluz, mofluzit.

Intrare: bancrutar
  • silabație: banc-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarul
  • bancrutaru‑
plural
  • bancrutari
  • bancrutarii
genitiv-dativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarului
plural
  • bancrutari
  • bancrutarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)