20 de definiții pentru mehenghi (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEHENGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. (Înv.) S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.

mehenghi, -ghe [At: CANTEMIR, IST. 157 / V: (îrg) meeng, mee~, ~nchi, ~eng, meie~, men~ / Pl: (1) ~uri, (2-6) ~ / E: tc mehenk] 1 sn Piatră cu care se încercau metalele prețioase. 2 a (Pop) Priceput. 3 a (Pop) Isteț. 4 a (Pex) Șiret. 5 a (Pex) Viclean. 6 a Căruia îi place să glumească, să facă farse Si: poznaș, (reg) mehengher.

MEHENGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.

MEHENGHI ~e adj. și substantival rar 1) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune; isteț. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; viclean; șmecher; șiret; hâtru. 3) Căruia îi place să glumească; bun de glume; glumeț. /<turc. mehenk

mehénghĭ, -ghe adj., pl. tot așa (turc. mehenk, d. ar. mehakki, peatră de încercat metalele prețioase (V. scandălă); ngr. meéngi, bg. mehenk). Est. Fam. Șiret, priceput. – În Munt. rar mehéngher, -ă.

meenghi, ~ghe sn, a vz mehenghi

mehenchi, -che sn, a vz mehenghi

meienghi, ~ghe sn, a vz mehenghi

menghi, ~ghe sn, a vz mehenghi

mehenghiu n. piatră de cercat aurul. [Turc.; MEHENK]. ║ a. isteț, șiret: te văd că ești bun mehenghiu CR.; [Lit. ispitit, pățit; metaforă împrumutată dela aurari].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mehenghi2 (pop.) adj. m., pl. mehenghi; f. sg. și pl. mehenghe

mehenghi1 (pop.) adj. m., pl. mehenghi; f. sg. și pl. mehenghe

mehenghi adj. m., pl. mehenghi; f. sg. și pl. mehenghe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEHENGHI adj. v. abil, deștept, dibaci, glumeț, hazliu, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean.

mehenghi adj. v. ABIL. DEȘTEPT. DIBACI. GLUMEȚ. HAZLIU. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. MEȘTER. POZNAȘ. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VESEL. VICLEAN.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEHENGHI, -GHE s. n., adj. I. S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. Mehenghiul metalurile de curate și de spurcate ispiteaște. CANTEMIR, IST. 157. Și de nu va fi destoinic însuși acela a-i cunoaște cei buni din cei calpi, să întrebe pă altul care va avea știință, arătîndu-i moneda sau să-i cerce cu meienghiul (a. 1 825). DOC. EC. 344. Ca cu un mehenghi, am putea să cercăm unele culturi ce se fac de către oamenii ce se zic progresiști, I. IONESCU, M. 536. II. Adj. (Popular) Priceput, isteț, abil ; p. e x t. șmecher, șiret, viclean ; căruia îi place să glumească, să facă farse, pozne, p o z n a ș; (regional) mehengher. ]i arătă bucurie mare însă tot fățălnicește, ca o leliță mehenghe. GORJAN H. IV, 74/12, cf. II, 203/4, POLIZU, CONTEMPORANUL, I, 688. Cîțiva oameni mehenchi împodobesc frumos o căsuță. SEVASTOS, N. 317. De loc nu ți-s de vină pețitorii, Ci maică-ta, mehenghe nentrecută Căci iată sînt trei ani și-acuma patru De cînd cu șiretenie ne-nșală. MURNU, O. 20, cf. PAMFILE, J. II, 154. Gheorghe Duca Vodă. . . era doar mehenghi și isteț din fire. N. A. BOGDAN, C. M. 46. Îi cășună apoi pe Brîncoveanu și. . ., în cîteva trăsuri, ni-l zugrăvi ca pe un bulibașă mehenghi, vînzător și slugarnic. M. I. CARAGIALE, C. 22. Un medic secundar nou, văzînd la vizită pe acest bărbos umflat, cu privire mehenghe, întrebă în franțuzește pe medicul vechi cine era hipopotamul. CĂLINESCU, I. C. 222. Baba mehenghe îi desface însă oile, și celelalte dobitoace tot mor. POP., ap. HEM 503. S-a rugat cumătru-su, un țăran mehenghi, să-l ducă... ca să să pocăiască. ȘEZ. II, 188. Era leneș și mehenchi, se vede cît de colo. I. CR. I, 26. ◊ F i g. [Fluturele] trecu pîrleazul și, mehenghi, se furișă întîi pe la ferestrele casei. GÎRLEANU, L. 29. ◊ (Substantivat) Hotra iubire de sine a răpi au voit toate Și, ca o mehenghe mare și la strîmb și la dreptate, A dat la a ei tovarăși legi de samavolnicie. CONACHI, P. 303. Moașa ce era-nțeleasă, Ca o mehenche aleasă, Bucuros, zicînd, se duse Chiar la carea îl născuse. PANN, P. V. III, 422/12. Te văd că ești bun mehenghi. . ., zise cel cu carul; m-ai găsit într-un chef bun. CREANGĂ, P. 41. Fata, bună mehenghe, îi întoarce capul și Ipate vede că nu-i de lepădat. id. ib. 165, cf. id. A. 80. Oricît ați fi de cărturari și de mehenghi, n-ați scăpa de ea cu una cu două. MACEDONSKI, O. III, 122. Încă un mehenghi, vorbi un moșneguț cu cioc către vecin. C. PETRESCU, C. V. 101. Mă, mehenghiule, cată-ți de treabă, că eu te pușc. POPA, V. 9. Venea, mehenghiul, din cărărușele lui de dragoste. CAMILAR, N. II, 425. Unui prost, odată, un mehenghi bun de glume și râu de treabă îi dete să mînînce malai doschit cu brînză cam tare. ȘEZ. V, 53, cf. I, 52. – Pl.: (I) mehenghiuri, (II) mehenghi, -ghe. – Și: (învechit și regional) mehéng, -ă (POLIZU, BARCIANU, ALEXI, V.), mehénchi, -che, meiénghi, -ghe, meénghi, -ghe (PONTBRIANT, D., LM, DDRF), meéng, -ă (DDRF), menghi, -ghe (id. ib.) s. n., adj. – Din tc. mehenk.

MENGHI, -GHE s. n., adj. v. mehenghi.

Intrare: mehenghi (adj.)
mehenghi1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiul
  • mehenghiu‑
  • mehenghe
  • mehenghea
plural
  • mehenghi
  • mehenghii
  • mehenghe
  • mehenghele
genitiv-dativ singular
  • mehenghi
  • mehenghiului
  • mehenghe
  • mehenghei
plural
  • mehenghi
  • mehenghilor
  • mehenghe
  • mehenghelor
vocativ singular
plural
menghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mehenghi, mehengheadjectiv
mehenghi, mehenghisubstantiv masculin
mehenghe, mehenghesubstantiv feminin

  • 1. popular Abil, isteț, priceput. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea mehenghiul, din cărărușele lui de dragoste. CAMILAR, N. II 425. DLRLC
    • format_quote Intrînd în vorbă cu dînsa, fata, bună mehenghe, îi întoarce capul și Ipate vede că nu-i de lepădat. CREANGĂ, P. 165. DLRLC
    • format_quote Ni-l zugrăvi ca pe un bulibașa mehenghi, vînzător și slugarnic. M. I. CARAGIALE, C. 22. DLRLC
    • format_quote Îi arătă bucurie mare... ca o leliță mehenghe. GORJAN, H. IV 74. DLRLC
    • format_quote Flăcăii... mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură. ȘEZ. IV 230. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.