opțiuni
  • info

14 definiții pentru integru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.

INTEGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.

integru, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 154 / Pl: ~ri, ~re / E: fr intègre] Cinstit.

INTEGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru. ▭ El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254.

INTEGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].

INTEGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)

INTEGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. [Sil. -te-gru] /<fr. intégre, lat. integer, ~igris

integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.

*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

integru (desp. -te-gru) adj. m., pl. integri; f. integră, pl. integre

integru (-te-gru) adj. m., pl. integri; f. integră, pl. integre

integru adj. m. (sil. -gru), pl. integri; f. sg. integră, pl. integre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTEGRU adj. v. cinstit.

INTEGRU adj. cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)

Integru ≠ pervers, pervertit, necinstit

Intrare: integru
integru adjectiv
  • silabație: in-te-gru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integru
  • integrul
  • integru‑
  • integră
  • integra
plural
  • integri
  • integrii
  • integre
  • integrele
genitiv-dativ singular
  • integru
  • integrului
  • integre
  • integrei
plural
  • integri
  • integrilor
  • integre
  • integrelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

integru, integrăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.