19 definiții pentru dichis

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (de mică importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

dichis2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iși, ~e / E: ns cf dichisi] (Îvr; d. oameni) Care este bine dispus Si: vesel.

dichis1 sn [At: PRAV. 309 / V: (îvp) dec~, (înv) digh~, (reg) desc~, bi~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: drr dichisi] (Îvp) 1 (Mpl) Obiect mărunt, instrument, unealtă sau accesoriu care este necesar completării unui ansamblu și ajută la bunul mers al acestuia. 2-3 (Îljv) Cu ~ (sau cu tot ~ul) (Care este) prevăzut cu toate cele necesare. 4-5 (Îal) (Care este) așa cum trebuie. 6-7 (Îal) (Care este) așa cum se cuvine. 8-9 (Îal) Cu grijă. 10-11 (Îal) Ordonat. 12 (Fig) Bună orânduială. 13 (Îe) A fi cu tot ~ul Se spune despre un om viclean. 14 (Fig) Bună desfășurare. 15 Podoabă. 16 Garnitură. 17 Ornament.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

DICHIS, dichisuri, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Obiecte mărunte, piese, accesorii (uneori lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. Nu mă pricep la mașinile lor... nu știu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU, U. N. 62. Avea un miros plăcut de pelin și de iarbă-mare, dichisuri de ale coanii Frosi, presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. ◊ Fig. Cheful cu toate dichisurile ce i le dădea vinul vechi și negru... începea din minutul acela. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare (reprezentînd uneori accesorii neesențiale), fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. Colaci, străchini, linguri de lemn, năstrape și un fedeleș cu vin de mere stau cu dichis pe masă. GALACTION, O. I 672. La vreo cîteva zile, casele erau și dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE, O. III 29. ◊ Fig. Știa atîtea istorii și el le spunea cu dichisul lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. 2. Obiect de uz casnic, lucru de-al casei (mobilier etc.). Ceva țoale ori vrun dichis în casa lui, tufă! ISPIRESCU, L. 207. 3. Podoabă, găteală, ornament. Avea un «vino-ncoace» căruia nu era chip să te împotrivești și dichisurile toate și tabieturile și ocheadele. M. I. CARAGIALE, C. 120.

DICHIS ~uri n. 1) mai ales la pl. Obiecte mărunte necesare într-o activitate. ◊ Cu tot ~ul cu toate cele necesare; cu grijă; ordonat. 2) Obiect decorativ folosit ca podoabă. /v. a dichisi

dichis n. 1. bună rândueală, rost: dichisul casei; 2. pl. cele trebuincioase, scule: unelte și dichisuri pentru muncă și pentru casă ISP.; 3. pl. găteli femeiești; 4. dresuri, mirodenii de bucate. [Abstras din dichisì].

dichís n., pl. urĭ și e (d. dichisesc). Vechĭ. Unealtă. Azĭ. Orînduĭală, rost, tot ce trebuĭe: ne-a dat dulceață, cafea și țigări cu tot dichisu. Artă, meșteșug, pricepere: a lucra cu dichis. Pl. Obiecte, unelte: zidaru cu dichisurile luĭ. Accesoriĭ, anexe, dependențe, heĭurĭ: casa cu dichisurile eĭ (șopronu, becĭu, garaju), calu cu dichisurile luĭ (șaŭa ș.a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dichis (pop., fam.) s. n., pl. dichisuri

dichis (pop., fam.) s. n., pl. dichisuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DICHIS s. v. găteală, instrument, podoabă, sculă, unealtă, ustensilă.

dichis s. v. GĂTEALĂ. INSTRUMENT. PODOABĂ. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dichis, dichisuri, s.n. (pop. și fam.) 1. găteală, ornament, podoabă. 2. (la pl.) obiecte mărunte, piese, accesorii lipsite de importanță. 3. bună rânduială, rost. 4. mirodenii.

Intrare: dichis
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dichis
  • dichisul
  • dichisu‑
plural
  • dichisuri
  • dichisurile
genitiv-dativ singular
  • dichis
  • dichisului
plural
  • dichisuri
  • dichisurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dighis
  • dighisul
plural
  • dighisuri
  • dighisurile
genitiv-dativ singular
  • dighis
  • dighisului
plural
  • dighisuri
  • dighisurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dechis
  • dechisul
plural
  • dechisuri
  • dechisurile
genitiv-dativ singular
  • dechis
  • dechisului
plural
  • dechisuri
  • dechisurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bichiș
  • bichișul
plural
  • bichișuri
  • bichișurile
genitiv-dativ singular
  • bichiș
  • bichișului
plural
  • bichișuri
  • bichișurilor
vocativ singular
plural
deschis2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschis
  • deschisul
  • deschisu‑
plural
  • deschisuri
  • deschisurile
genitiv-dativ singular
  • deschis
  • deschisului
plural
  • deschisuri
  • deschisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dichis, dichisurisubstantiv neutru

popular familiar
  • 1. (la) plural adesea figurat Obiecte mărunte, piese, accesorii (de mică importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu mă pricep la mașinile lor... nu știu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU, U. N. 62. DLRLC
    • format_quote Avea un miros plăcut de pelin și de iarbă-mare, dichisuri de ale coanii Frosi, presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. DLRLC
    • format_quote Cheful cu toate dichisurile ce i le dădea vinul vechi și negru... începea din minutul acela. HOGAȘ, DR. II 107. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ordonat
      • format_quote Colaci, străchini, linguri de lemn, năstrape și un fedeleș cu vin de mere stau cu dichis pe masă. GALACTION, O. I 672. DLRLC
      • format_quote La vreo cîteva zile, casele erau și dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE, O. III 29. DLRLC
      • format_quote figurat Știa atîtea istorii și el le spunea cu dichisul lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. DLRLC
  • 2. Obiect de uz casnic, lucru de-al casei (mobilier etc.). DLRLC
    • format_quote Ceva țoale ori vrun dichis în casa lui, tufă! ISPIRESCU, L. 207. DLRLC
  • 3. Găteală, ornament, podoabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea un «vino-ncoace» căruia nu era chip să te împotrivești și dichisurile toate și tabieturile și ocheadele. M. I. CARAGIALE, C. 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.