17 definiții pentru domiciliu domicil domițil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domicíliu sn [At: CARAGIALE, T. II 9 / V: (rar) ~cíl, (îvr) ~mițíl / Pl: ~lii / E: lat domicilium] 1 Casă sau loc unde cineva locuiește permanent. 2 (Jur) Loc unde cineva, avându-și locuința principală, este ținut în evidență de autorități și își exercită drepturile cetățenești.[1] modificată

  1. În original, pluralul incorect acc.: ~líi LauraGellner

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa în care locuiește cineva în mod statornic; locuință. Hai, intră ici, la casa unde mi-e domiciliul. SADOVEANU, P. M. 184. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Peste cîteva zile sper să ne așezăm în noul domiciliu din piață. CARAGIALE, O. VII 55. ◊ Loc. adv. La domiciliu = la locuință, acasă. Aștepți, cu ochii într-altă parte, să ți se trimeată în plic închis, la domiciliu, cota cuvenită. CAMIL PETRESCU, T. I 269.

DOMICÍLIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].

DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)

DOMICÍLIU ~i n. Loc în care locuiește cineva în permanență și în mod legal. [Sil. -ci-liu] /<lat. domicilium, fr. domicile

domiciliu n. locul unde cineva rezidă de obiceiu: domiciliul e inviolabil.

* domicíliŭ n. (lat. domicilium). Locuință, sediŭ. Domiciliŭ politic, locu unde votezĭ p. cameră, senat orĭ comună. Domiciliŭ real, locu unde-țĭ aĭ casa și interesele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domicíliu [liu pron. lĭu] s. n., art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (-li-i-)

domicíliu s. n. [-liu pron. -liu], art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (sil. li-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMICÍLIU s. v. locuință.

DOMICILIU s. adăpost, așezare, casă, cămin, locuință, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban. și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezămînt, șezut, (fig.) bîrlog, cuib, culcuș. (X își are ~ la...)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva).

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.

Intrare: domiciliu
domiciliu substantiv neutru
  • pronunție: -liu pr. -lĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domiciliu
  • domiciliul
  • domiciliu‑
plural
  • domicilii
  • domiciliile
genitiv-dativ singular
  • domiciliu
  • domiciliului
plural
  • domicilii
  • domiciliilor
vocativ singular
plural
domicil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domițil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)