18 definiții pentru domiciliu
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOMICILIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.
DOMICILIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domiciliu sn [At: CARAGIALE, T. II 9 / V: (rar) ~cil, (îvr) ~mițil / Pl: ~lii / E: lat domicilium] 1 Casă sau loc unde cineva locuiește permanent. 2 (Jur) Loc unde cineva, avându-și locuința principală, este ținut în evidență de autorități și își exercită drepturile cetățenești.[1] modificată
- În original, pluralul incorect acc.: ~lii — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMICILIU, domicilii, s. n. Casa în care locuiește cineva în mod statornic; locuință. Hai, intră ici, la casa unde mi-e domiciliul. SADOVEANU, P. M. 184. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Peste cîteva zile sper să ne așezăm în noul domiciliu din piață. CARAGIALE, O. VII 55. ◊ Loc. adv. La domiciliu = la locuință, acasă. Aștepți, cu ochii într-altă parte, să ți se trimeată în plic închis, la domiciliu, cota cuvenită. CAMIL PETRESCU, T. I 269.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMICILIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMICILIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOMICILIU ~i n. Loc în care locuiește cineva în permanență și în mod legal. [Sil. -ci-liu] /<lat. domicilium, fr. domicile
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
domiciliu n. locul unde cineva rezidă de obiceiu: domiciliul e inviolabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* domicíliŭ n. (lat. domicilium). Locuință, sediŭ. Domiciliŭ politic, locu unde votezĭ p. cameră, senat orĭ comună. Domiciliŭ real, locu unde-țĭ aĭ casa și interesele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
domicil sn vz domiciliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domițil sn vz domiciliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
domiciliu [liu pron. lĭu] s. n., art. domiciliul; pl. domicilii, art. domiciliile (desp. -li-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
domiciliu [liu pron. lĭu] s. n., art. domiciliul; pl. domicilii, art. domiciliile (-li-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
domiciliu s. n. [-liu pron. -liu], art. domiciliul; pl. domicilii, art. domiciliile (sil. li-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
domiciliu, -lii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOMICILIU s. v. locuință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOMICILIU s. adăpost, așezare, casă, cămin, locuință, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban. și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezămînt, șezut, (fig.) bîrlog, cuib, culcuș. (X își are ~ la...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: domicilĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
domiciliu, domiciliisubstantiv neutru
- 1. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: locuință
- Hai, intră ici, la casa unde mi-e domiciliul. SADOVEANU, P. M. 184. DLRLC
- Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. DLRLC
- Peste cîteva zile sper să ne așezăm în noul domiciliu din piață. CARAGIALE, O. VII 55. DLRLC
- La domiciliu = la locuință. DLRLCsinonime: acasă
- Aștepți, cu ochii într-altă parte, să ți se trimeată în plic închis, la domiciliu, cota cuvenită. CAMIL PETRESCU, T. I 269. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- domicilium DEX '09 DEX '98 DN
- domicile DEX '09 DEX '98 DN