ȘEDERE, șederi, s. f. 1. Faptul de a sta sau a rămîne (așezat) într-un anumit loc. Aceasta, obosită fiind de șederea îndelungată, o prinse somnul. ISPIRESCU, L. 30. După vrun ceas de ședere, sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. ♦ Fig. Lipsă de activitate, lenevie. Iarăși te-ai așternut pe ședere, acasă. PAS, Z. I 299. Ce? V-a înnebunit șederea, trîndăvia și băutura și v-ați apucai de prădat? MIRONESCU, S. A. 26. 2. Popas făcut într-un loc, într-o localitate, pentru a petrece acolo un anumit timp. După o lună de ședere într-un loc, i se păreau vechi și ursuze toate lucrurile din odaie. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. Luîndu-și orice nădejde de la fugă, el se puse din toată inima ca să facă șederea într-acea pustietate cît se poate de îngăduitoare. POPESCU, IV 43. Poziția... e atît de romantică, îngrijirea atît de mare, încît nu te poți opri de a nu te plăcea în paradisul acesta încîntător, deși șederea în el te ține cam scump. NEGRUZZI, S. I 326.