inactivitate sf [At: SAHIA, N. 215 / Pl: ~tăți / E: fr inactivité] Lipsă de activitate Si: (liv) inacțiune (1).

INACTIVITATE s. f. Lipsă de activitate, stare de pasivitate. V. lenevie, trîndăvie, indolență. Impresionantul port italian Trieste l-am găsit amorțit, cu năvi ancorate la țărm și bătute de vînt... Stăpînea o totală inactivitate plină de tristețe. SAHIA, U.R.S.S. 215.

INACTIVITATE s.f. Lipsă de activitate; pasivitate; trîndăvie, lenevie. [Cf. fr. inactivité].

INACTIVITATE s. f.. 1 lipsă de activitate; pasivitate. 2. suprimare a capacității active (2) a unei substanțe. (< fr. inactivité)

INACTIVITATE f. Caracter inactiv; lipsă de activitate; pasivitate. [G.-D. inactivității] /<fr. inactivité

*inactivitáte f. (d. inactiv; fr. -ivité). Lipsă de activitate.

inactivitate (desp. i-nac-/in-ac-) s. f., g.-d. art. inactivității

!inactivitate (i-nac-/in-ac-) s. f., g.-d. art. inactivității

inactivitate s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inactivității

INACTIVITATE s. 1. inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate, (rar) pasivism, ședere, (pop.) nemișcare, (reg.) zăcășeală, (înv.) neacțiune, nelucrare. (~ îl exasperează.) 2. v. inerție.

INACTIVITATE s. 1. inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate, (rar) pasivism, ședere, (pop.) nemișcare, (reg.) zăcășeală, (înv.) neacțiune, nelucrare. (~ îl exasperează.) 2. (CHIM.) inerție. (~ unei substanțe.)

Inactivitate ≠ activitate

INACTIVITATE. Subst. Inactivitate, inacțiune (rar), pasivitate, inerție, stagnare (fig.), imobilitate, nemișcare, neclintire; amorțeală, amorțire, torpoare (rar), lîncezeală, lîncezire. Întrerupere, oprire, suspendare, curmare, încetare, contenire; staționare, oprire pe loc, rămînere pe loc. Repaus, pauză, răgaz, răspas (pop.); concediu, vacanță; odihnă, repauzare, destindere. Lene, lenevie, lenevire, lenevit, trîndăveală, trîndăvie, trîndăvit (rar), chiul (fam.). Indiferență, apatie, nepăsare, zăcere, zăcut, zăcășeală (reg.), impasibilitate (livr.); moliciune, moleșeală; somn, somnolență; letargie, hibernare. Adj. Inactiv, pasiv, inert, stagnant (fig.); imobil, nemișcat, nemișcător, stătător; zăcător; amorțit; adormit. Întrerupt, suspendat, oprit, curmat. Leneș, lenevior, lenevos (înv. și pop.), lenos (rar), trîndav (pop.), trîndăvit (pop., rar), zăcaș (reg.). Indiferent, apatic, nepăsător, absent, impasibil (livr.); lînced, lînceziu (rar), molatic, molîu. Vb. A fi inactiv, a sta, a sta pe loc (degeaba), a nu funcționa, a stagna, a nu înainta, a nu progresa, a rămîne pe loc, a nu se mișca, a nu se clinti. A amorți (fig.), a adormi (fig.), a lîncezi (fig.), a zăcea, a zăcări (reg.), a hiberna (fig.). A se întrerupe, a se opri, a înceta, a staționa. A se odihni, a se repauza. A nu face nimic, a pierde vremea, a (se) lenevi, a trîndăvi, a tolăni, a chiuli (fam.), a trage chiulul (fam.), a sta cu mîinile în sîn, a nu ridica un deget, a sta cu burta la soare, a tăia frunză la cîini. V. lene, moliciune, nemișcare, odihnă.

Illud iucundum nil agere (lat. „Acea dulce inactivitate”) – cuvintele lui Pliniu cel Tînăr din Epistole (VIII, 9), prin care exprima o stare de plăcută trîndăvie. De aici își trage obîrșia expresia italiană dolce farniente, care a reușit să înlocuiască vechea formulare latină (vezi). LIT.