ZĂBAVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĭnŭ.

zăbavnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. II^v/19 / V: (înv) ~băv~, ~bov~, (reg) zâb~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv забавниц] (Înv) 1 (D. oameni) Care lucrează (prea) încet (și neîndemânatic) Si: mocăit (1), mocoșit (1), moșmondit (1), moșmonit (1), pregetat (1), (reg) moșincit, moșogăit, moșoit, moșorogit, mușinat, zăbovitor (2). 2 (D. oameni) Care trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: zăbovitor (4). 3 (Îe) ~ la limbă Bâlbâit² (2). 4 Greoi (1).

zăbavnic, -ă adj. (înv.) Care zăbovește, care întîrzie; (înv.) zăbovitor. Cu moartea, în zadar m-amenință în al lui zăbavnic curs (BOLL.). ♦ (mai ales despre mers, pași etc.) Care este încet, greoi. Urcușurile făcute pe măgari, zăbavnice, se înlocuiesc... cu automobilul (PERP.). • pl. -ci, -ce. /<slav. забавьнъ.

ZĂBAVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.

ZĂBAVNIC, -Ă, zăbavnici, -e, adj. (Învechit) Care zăbovește, care întîrzie, zăbovitor. Omul de-o lună lipsind de-acasă, de lîngă femeie, Sufere-n vasul cel bine vîslit. Darmite noi ce pe-aici zăbavnici stăm vreme de nouă Ani rotitori? MURNU, I. 33. Facle trosni-vor pe mal și va geme de flăcări pămîntul. Dacă zăbavnic pe tine găsi-te-vor zorile-n prunduri. COȘBUC, AE. 82. ♦ Încet, greoi. Alții iar, mai zăbavnici poate în agerimea duhului, sînt de tineri cuprinși d-o tainică melancolie. ODOBESCU, S. I 118.

ZĂBAVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întîrzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).

ZĂBAVNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; zăbovitor; tărăgănător. /<sl. zabavinu

zăbavnic a. care lucrează încet, greoiu: alții mai zăbavnici în agerimea duhului OD. [Tras din zăbavă].

zăbávnic, -ă adj. (vsl. *zabavĭnikŭ, d. zabaviti, a zăbovi). Zăbovitor, greoĭ: om zăbavnic.

zăbăvnic, ~ă a vz zăbavnic

zăbovnic, ~ă a vz zăbavnic

zâbavnic, ~ă a vz zăbavnic

zăbavnic (înv.) adj. m., pl. zăbavnici; f. zăbavnică, pl. zăbavnice

zăbavnic (înv.) adj. m., pl. zăbavnici; f. zăbavnică, pl. zăbavnice

zăbavnic adj. m., pl. zăbavnici; f. sg. zăbavnică, pl. zăbavnice

ZĂBAVNIC adj. v. greoi, încet, întârziat, lent, moale, molatic, molâu.

zăbavnic adj. v. GREOI. ÎNCET. ÎNTÎRZIAT. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU.