zăbavnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. II^v/19 / V: (înv) ~băv~, ~bov~, (reg) zâb~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv забавниц] (Înv) 1 (D. oameni) Care lucrează (prea) încet (și neîndemânatic) Si: mocăit (1), mocoșit (1), moșmondit (1), moșmonit (1), pregetat (1), (reg) moșincit, moșogăit, moșoit, moșorogit, mușinat, zăbovitor (2). 2 (D. oameni) Care trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: zăbovitor (4). 3 (Îe) ~ la limbă Bâlbâit² (2). 4 Greoi (1).