14 definiții pentru zvăpăiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

zvăpăiat, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV, 147/26 / P: ~pă-iat / V: (rar) svăpăit / S și: sv~ / Pl: ~ați, ~e / E: s- + văpaie + -at] 1 (D. ființe, mai ales d. copii sau puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astâmpărat Si: zburătăcit2 (2), zglobiu (6), (fam) zurliu (2), zăpăcit (6), zburdalnic (1), zbenguitor (1), (reg) zbanghiu (3), zbânțuit2 (1), zburdat2 (1), zburdatic (1), zburdător (1), zbenguit2 (1), zvârcolici (2), zvânturat (1), zvânturatie (1). 2 (D. oameni sau d. sufletul, firea lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie Si: neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, (fam) zăpăcit (7), drăcos (6), zburdalnic (2), zglobiu (7), (rar) zbenguitor (2), (pop) zbanghiu (4), (îvr) zbânțuit2 (2), zburdat2 (4), (înv) năsărâmb, năsărântos, sprânțaric, zburdatic (2), zburdător (2), (reg) saitoc, sprințaric, șturlubatic, struluibat, șulbretic, zăpăuc (2), zburătăcit2 (3), zvârcolici (3), (fam) zurliu (3), zvânturat (2), zvânturatic (2). 3 (Pex; d. oameni) Ușuratic. 4 (D. stări sufletești sau manifestări ale oamenilor) Plin de veselie, vioiciune etc. 5 (Înv) Feroce.

zvăpăiat, -ă adj. 1 (despre ființe, mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care este de o vioiciune excesivă și nu poate fi astîmpărat; nebunatic, sprințar, vioi, zglobiu. Copilul e delicat, deși zvăpăiat și voluntar (GAL.). ♦ (despre oameni sau despre firea, sufletul lor) Care este (excesiv de) plin de viață, de veselie. Eram cam zvăpăiat și puteam să le par ușuratic (STANCU). ◊ Fig. Trebuia o poreclă mai zvăpăiată (ARGH.). ♦ (despre însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă vioiciune; care arată neastîmpăr. Un moment de odihnă pentru această zvăpăiată tinerețe (CAR.). 2 (fam.; despre oameni sau despre manifestările lor) Care este zburdalnic, ușuratic. ◊ (subst.) Cîntă romanțe sentimentale unei zvăpăiate (E. LOV.). • pl. -ți, -te. /cf. văpaie.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – V. zvăpăia.

ZVĂPĂIÁT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zburdalnic; neastâmpărat; zbanghiu; zvânturat. /cf. văpaie

zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.

svăpăiat, a vz zvăpăiat

svăpăiat a. neastâmpărat, nesocotit. [Lit. înflăcărat: v. văpaie].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvăpăiát adj. m., pl. zvăpăiáți; f. sg. zvăpăiátă, pl. zvăpăiáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVĂPĂIÁT adj. 1. v. zburdalnic. 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tânăr ~.)

ZVĂPĂIAT adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tînăr ~.)

Intrare: zvăpăiat
zvăpăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatul
  • zvăpăiatu‑
  • zvăpăia
  • zvăpăiata
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiații
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatele
genitiv-dativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatului
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatei
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiaților
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvăpăiat

  • 1. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr.
    exemple
    • Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34.
      surse: DLRLC
    • Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. văpaie
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • zvăpăia
    surse: DLRM