ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.

animat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ați, ~e / E: anima] 1 Activat. 2 Însuflețit. 3 Viu. 4 Expresiv. 5 (Îs) Desen ~ Film alcătuit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării.

animat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anima] 1-2 Animare (1-2).

*ANIMAT adj. 1 p. ANIMA ¶¶ contr. NEANIMAT ¶ 2 Stăpînit de o anumită stare sufletească, de un anumit gînd: l-am văzut ~ de intențiile cele mai bune față de mine ¶ 3 Plin de viață, vioiu, însuflețit: balul pe iarbă verde (a fost) foarte ~ și vesel (CAR.).

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film constituit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – V. anima.

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit; viu, vioi. Discuție animată. ◊ Flăcăi cu cămeși albe și brîie late, fete rumene și pălite de soare cu altițe și fote colorate, întrecîndu-se care să se zbuciume mai tare, înfățișau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. ◊ Desene animate sau (mai rar) desen animat = serie de desene grupate în jurul unei teme de obicei naive, proiectate pe un ecran de cinematograf într-o succesiune atît de rapidă, încît spectatorii au impresia unor scene cu mișcare adevărată. Cinematografia își va ridica producția pînă la 12 filme artistice pe an, pe lîngă numeroase filme de desen animat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit; viu, vioi. ◊ Desene animate = film de cinematograf în care personajele și decorurile sînt desenate. – V. anima.

ANIMAT, Ă adj., s.n. Însuflețit, viu. ◊ Desene animate = v. desen. [Cf. fr. animé].

ANIMAT, -Ă adj., s. n. însuflețit, viu. ♦ desene ~ e = film de animație. (< fr. animé)

ANIMAT ~tă (~ți, ~te) v. A ANIMA și A SE ANIMA. ◊ Film cu desene ~te film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție dă impresia de mișcare. /v. a (se) anima

animat a. 1. însuflețit; 2. fig. iritat.

*animát, -ă adj. (lat. animatus). Însuflețit: toțĭ eraŭ animațĭ de acelașĭ gînd. Plin de viață, de mișcare: bal animat. Adv. A cînta animat.

+animat² (categorie) s. n., (exemplare) pl. animate

+animat¹ adj. m., pl. animați; f. animată, pl. animate

animat adj. m., pl. animați; f. sg. animată, pl. animate

ANIMAT 1. a) În analiza* componențială (sau semică), trăsătură semantică distinctivă* (vezi SEM) care asigură descrierea semantică a unităților lexicale aparținând clasei substantivului; b) În gramatica generativă*, trăsătură semantică inerentă* introdusă prin reguli de subcategorizare* noncontextuală a substantivelor, asigurând rescrierea simbolurilor complexe* substantivale, și prin reguli de subcategorizare selecțională* a formativelor verbale și adjectivale. Astfel, în detalierea semantică a formativelor substantivele: băiat, fată, copil, bătrân, tânăr, mătușă, unchi etc., găsim trăsătura inerentă [+ Animat]; în caracterizarea selecțională a verbelor: dormi, mânca, muri, simți, ofta, apare trăsătura [+Animat], pentru poziția subiectului, iar a verbelor: chinui, omorî, țesăla, și pentru poziția obiectului direct. 2. Clasă lexicală de substantive caracterizată prin prezența, în configurația lor semantică, a trăsăturii [+Animat], denumind deci ființe însuflețite, persoane și animale; subordonează subclasa substantivelor umane* (sau personale), caracterizate, suplimentar, prin trăsătura [+Uman]. în limbile în care subclasa substantivelor personale prezintă particularități de flexiune, ca în română (vezi 3), formând așa-numitul „gen personal*”, clasa animatului subordonează genul personal. 3. În studiile de tipologie* lingvistică, parametru care asigură diferențierea limbilor în funcție de posibilitatea marcării lingvistice a uneia sau a mai multor distincții ale animatului. • Există limbi indiferente la categoria animatului și altele având o mare sensibilitate față de distincțiile animatului: însuflețit / neînsuflețit, uman / animal, uman propriu / uman comun, nume de rudenie, animal mare / animal mic, marcarea fiind cu atât mai evidentă, cu cât numele se află într-o poziție mai înaltă în ierarhia gradului de animat. Mărcile lingvistice variază de la o limbă la alta, manifestându-se prin: selecția unor forme diferite de verb (vezi, de ex., limbile algonquian, din America de N-E, care selectează forme verbale „directe”, pentru construcțiile în care agentul ocupă o poziție mai înaltă decât pacientul în ierarhia animatului, și forme verbale „inverse”, pentru construcțiile în care, dimpotrivă, pacientul este mai înalt decât agentul în aceeași ierarhie); selecția unor mărci de caz* diferite (vezi, de ex., rusa, unde, pentru numele masc. sg. de decl. I și pentru plurale, este selectată, în cazul clasei animatului, o formă specială de acuzativ diferită de nominativ, sau poloneza, care primește această formă specială de acuzativ pentru numele umane de bărbați). • Parametrul animatului se asociază, în unele limbi, cu parametrul definirii* (sau al individualizării*) sau cu cel al controlului*. în hindi, de ex., obiectele directe umane primesc în postpoziție forma ko numai în situația în care sunt și definite; în limbi caucaziene, subiectul intranzitivelor primește forma cazului ergativ* în condițiile în care se caracterizează prin [ + Control] și ocupă o poziție înaltă în ierarhia animatului, limitându-se la pronumele personale de pers. I și a II-a. • Limba română aparține grupului de limbi sensibile față de categoria animatului, ceea ce se manifestă gramatical prin: construcția specială a obiectului direct cu pe, în cazul coexistenței, pentru nominalul obiect, a trăsăturilor lexico-semantice [+Personal], [+Definit]; selecția unor forme pronominale speciale (vezi distincția cine vs. ce); semne de comportament diferit al numelor de rudenie (vezi selecția cliticelor* posesive: casa maică-sii) și al numelor umane proprii (vezi declinarea numelor proprii de bărbați, care, la genitiv-dativ, primesc articol proclitic*: lui Ion). Vezi (COMPLEMENT) DIRECT; (GEN) PERSONAL. G.P.D.

ANIMAT, -Ă adj. (cf. fr. animé): în sintagma gen animat (v.).

ANIMAT s., adj. 1. s., adj. (GRAM.) (rar) sexuat. (Genul ~ și genul inanimat.) 2. adj. v. însuflețit, viu. (O discuție ~.) 3. adj. v. însuflețit.

ANIMAT s., adj. 1. s., adj. (GRAM.) (rar) sexuat. (Genul ~ și genul inanimat.) 2. adj. însuflețit, viu. (O discuție ~.)

Animat ≠ inanimat, neanimat, neînsuflețit