20 de definiții pentru zeghe zeche zechie zeghie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă (pînă la gleznă), împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase; ghebă. Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, V. 98. Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267. Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă, sarică, cojoc. E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie,- Variantă: zéghie (LESNEA, A. 111) s. f.

ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.]

ZÉGHE ~i f. înv. 1) Haină lungă și largă, confecționată din postav sau din piele de oaie (împodobită cu găitan negru), pe care o purtau țăranii. 2) Țesătură groasă de lână (de obicei albă) care se producea în gospodăriile țărănești și din care se confecționau haine; pănură; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

zeghe f. haină din dimie albă: zeghea e haina muntenilor din stânga Oltului. [Vechiu-rom. zechie = lat. SETULA, păr aspru (medieval SECLA, zeghe)].

zéghe (Munt. Olt.) și zéche (Trans.) f. (lat. sétula, păr aspru [dim. d. sêta, păr gros de animal], mlat. secla, ca zer din serum. D. rom. vine ung. zeke, sas. säcke, surtuc țărănesc. Cp. cu așchie, fachie, ureche, veche). Un fel de dimie. Suman lung sur orĭ alb de ĭarnă. V. chebe, coporan.

ZÉCHE s. f. v. zeghe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi

zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÉGHE s. (reg.) ghebă, (Transilv. și Ban.) țundră. (~ purtată de țărani.)

ZÉGHE s. v. aba, dimie, pănură.

ZEGHE s. (reg.) ghebă, (Transilv. și Ban.) țundră. (~ purtată de țărani.)

zeghe s. v. ABA. DIMIE. PĂNURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zéghe (-ghi), s. f. – Haină lungă, șubă. – Var. zeche. Origine necunoscută. Apare din sec. XVII. Der. din lat. setŭla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat. decŭla, de la decus „podoabă” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) și săs. säcke provin din rom.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zeghe, zeghi s. f. uniformă de deținut.

Intrare: zeghe
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeghe
  • zeghea
plural
  • zeghi
  • zeghile
genitiv-dativ singular
  • zeghi
  • zeghii
plural
  • zeghi
  • zeghilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeghie
  • zeghia
plural
  • zeghii
  • zeghiile
genitiv-dativ singular
  • zeghii
  • zeghiei
plural
  • zeghii
  • zeghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeche
  • zechea
plural
  • zechi
  • zechile
genitiv-dativ singular
  • zechi
  • zechii
plural
  • zechi
  • zechilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zechie
  • zechia
plural
  • zechii
  • zechiile
genitiv-dativ singular
  • zechii
  • zechiei
plural
  • zechii
  • zechiilor
vocativ singular
plural

zeghe zeche zechie zeghie

  • 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ghebă țundră 3 exemple
    exemple
    • Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, V. 98.
      surse: DLRLC
    • Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267.
      surse: DLRLC
    • Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cojoc sarică șubă un exemplu
      exemple
      • E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141.
        surse: DLRLC
  • 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aba (s.f.) dimie pănură

etimologie: