zeghe s.f. 1 Haină țărănească lungă, cu croială largă, făcută din postav gros (și împodobită cu găitane negre), care se poartă în regiunile muntoase; bundă, suman. Purta o zeghe lungă (VOIC.). ♦ Haină făcută din blană de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2 (țes.) Postav gros (țesut în casă) din care se fac unele haine țărănești; aba, pănură, dimie. 3 Ext. îmbrăcăminte specială pentru deținuți, confecționată dintr-un postav subțire, cu dungi albe și gri (sau maro), late și dispuse vertical, astfel încît cele două culori să alterneze. • pl. zeghi, și (înv., reg.) zeghie, zeche, zechie s.f. /etimol. nec.