14 definiții pentru aba (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABÁ2, (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

aba2 sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, ha / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba2 (1) [1]. corectată

  1. aba1 → aba2 Ladislau Strifler

aba2 s.f. 1 Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strâmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

abá, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abá2 s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; (sorturi) pl. abále, art. abálele

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. abaDer. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).

Intrare: aba (s.f.)
aba2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aba
  • abaua
plural
  • abale
  • abalele
genitiv-dativ singular
  • abale
  • abalei
plural
  • abale
  • abalelor
vocativ singular
plural

aba (s.f.)

  • 1. Țesătură (stofă) groasă de lână (prelucrată la piuă), de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești.
    surse: DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DLRC DER Scriban sinonime: dimie saiac suman zeghe șiac 3 exemple
    exemple
    • Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135.
      surse: DLRLC
    • Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55.
      surse: DLRLC
    • Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Haină făcută din această țesătură.
      surse: DLRM DEXI MDA2 un exemplu
      exemple
    • 1.2. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman.
      surse: Șăineanu, ed. VI
  • 2. Sort de aba.
    surse: DEX '09

etimologie: