vânturat¹ sns [At: ANON. CAR. / E: vântura] 1 Vânturare (1). 2 (Îs) Mașină de ~ Vânturătoare vz vânturător (9).

vânturat², ~ă a [At: KLEIN, D. 452 / Pl: ~ați, ~e / E: vântura] 1 (D. semințe sau boabe de cereale) Curățat de impurități cu ajutorul vântului (1) sau al unei mașini speciale. 2 (Înv) Agitat de vânt (1). 3 (Asr; d. oameni) Care hoinărește din loc în loc (în căutare de aventuri). 4 (Fig) Nestatornic. 5 (Fig) Ușuratic.

vînturat², -ă adj. 1 (despre boabe, grăunțe, cel mai adesea de cereale, despre semințe) Care este curățit de impurități cu ajutorul vîntului sau al unei mașini speciale. 2 (despre murături) Care a fost vărsat de mai multe ori dintr-un recipient în altul pentru amestecare, aerisire etc. • pl. -ți, -te. /v. vîntura.

vînturát, -ă adj. Care s’a vînturat pin lume, aventurier, haĭmana, nestatornic. Fig. Zvăpăĭat, nestatornic. – Și zv-.