11 definiții pentru zbârn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.

ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.

ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.

ZBÂRN interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de obiecte în vibrație). /Onomat.

ZBÎRN interj. Onomatopee care redă sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde, de mișcarea fusului sau a sfîrlezei etc. Țugulea priponi caii, apoi dîndu-se de trei ori peste cap se făcu o albină... După ce ajunse acolo, zbîrn! în sus, zbîrn! în jos, intră în casa zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 315. Albinei atîta i-a fost și zbîrn! după coș. ȘEZ. III 26. ♦ (Substantivat) Zbîrnîit. Nu mă-ndur a mă mai duce De zbîrnul albinelor, De mirosul florilor. PĂSCULESCU, L. P. 61.

sbârn! int. ce imită sborul albinelor sau al săgeților. [Onomatopee].

zbîrn (d. a zbîrnîi), interj. care arată huĭetu unuĭ zbor de insect mare (gărgăun, rădașcă), uneĭ coarde groase întinse, uneĭ lame flexibile înțepenite la un capăt, uneĭ elicĭ de aeroplan, unuĭ glonț pin aer ș. a. S. n., pl. urĭ. P. P. Zbîrnîĭală. V. vîj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂRN s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet.

zbîrn s. v. BÎZÎIALĂ. BÎZÎIRE. BÎZÎIT. BÎZÎITURĂ. ZBÎRNÎIALĂ. ZBÎRNÎIRE. ZBÎRNÎIT. ZBÎRNÎITURĂ. ZÎZÎIT. ZUMZĂIALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂITURĂ. ZUMZET.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBÂRN interj. ~ (variație a interj. zbâr)

sbîrn interj. – Imită bîzîitul. – Var. zbîrn și der. Creație expresivă, simplă var. a lui sbîr.Der. sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîșîi, a foșni; a vibra; a agita, a zgudui), a cărui asemănare cu slov. brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se datorează sursei comune expresive; sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie); sbîrnîitoare, s. f. (bîzîitoare, hîrîitoare); sbîrnîială, s. f. (bîzîială); sbîrnîit, s. n. (bîzîială); sbîrnîitură, s. f. (bîzîială); bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a murmura, a grohăi), este față de sbîrnîi ca sborși față de sbîrni; boarnă, s. f. (Trans., muscă); svîrnaică, s. f. (Trans., zbîrnîitoare).

Intrare: zbârn
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârn
  • zbârnul
  • zbârnu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zbârn
  • zbârnului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârn

etimologie: