sbîrn interj. – Imită bîzîitul. – Var. zbîrn și der. Creație expresivă, simplă var. a lui sbîr. – Der. sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîșîi, a foșni; a vibra; a agita, a zgudui), a cărui asemănare cu slov. brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se datorează sursei comune expresive; sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie); sbîrnîitoare, s. f. (bîzîitoare, hîrîitoare); sbîrnîială, s. f. (bîzîială); sbîrnîit, s. n. (bîzîială); sbîrnîitură, s. f. (bîzîială); bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a murmura, a grohăi), este față de sbîrnîi ca sborși față de sbîrni; boarnă, s. f. (Trans., muscă); svîrnaică, s. f. (Trans., zbîrnîitoare).