15 definiții pentru zavistuit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVISTII vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui vb. IV. (înv.) 1 tr. A invidia, a pizmui; a urî. Toată Italia... zavistuiește pe acești padoveni (c. NEGR). 2 intr. A unelti. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun român (GHICA). • prez.ind. -iesc. și zavistii vb. IV. /<zavistie + -ui.$

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistii (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTII vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

A ZAVISTUI ~iesc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zavistui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, imperf. 3 sg. zavistuia conj. prez. 3 să zavistuiască

zavistui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, imperf. 3 sg. zavistuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZAVISTUI vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.

Intrare: zavistuit
zavistuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistuit
  • zavistuitul
  • zavistuitu‑
  • zavistui
  • zavistuita
plural
  • zavistuiți
  • zavistuiții
  • zavistuite
  • zavistuitele
genitiv-dativ singular
  • zavistuit
  • zavistuitului
  • zavistuite
  • zavistuitei
plural
  • zavistuiți
  • zavistuiților
  • zavistuite
  • zavistuitelor
vocativ singular
plural
zavistiit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavistiit
  • zavistiitul
  • zavistiitu‑
  • zavistii
  • zavistiita
plural
  • zavistiiți
  • zavistiiții
  • zavistiite
  • zavistiitele
genitiv-dativ singular
  • zavistiit
  • zavistiitului
  • zavistiite
  • zavistiitei
plural
  • zavistiiți
  • zavistiiților
  • zavistiite
  • zavistiitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zavistui, zavistuiescverb

  • 1. învechit A trata cu zavistie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A face sau a băga intrigi, a pune la cale o intrigă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.