11 definiții pentru zăcășeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăcășeală sf [At: ISPIRESCU, L. 283 / Pl: ~eli / E: zăcaș + -eală] (Pop) 1-2 Boală (1-2). 3 Inerție. 4 Răutate. 5 Invidie. 6 Răzbunare.

ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcașeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.

ZĂCĂȘEÁLĂ s. f. (Regional) 1. Răutate, ură, zăcășie. Ți-a dat acea povață să respingi un ajutor Care-ndrumă zăcășeala spre trădare și omor. DAVILA, V. V. 145. Sînt gata și eu a te lua de soție, mai cu seamă acum, că nu mi-a mai rămas la inimă nici o zăcășeală. ISPIRESCU, L. 283. 2. Inerție, lîncezeală. Și zăcășeala și trîndăviile Putregăite din vechile glastre Le stîrpesc și sparg Și le spulberă-n vînt. DEȘLIU, G. 14.

ZĂCĂȘEÁLĂ s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Din zăcaș + suf. -eală.

zăcășeală f. zăcășie: nu mi-a mai rămas la inimă nicio zăcășeală Isp.

zăcășeálă f., pl. elĭ, și zăcășie f. Munt. vest. Caracteru omuluĭ zăcaș, dorință de răzbunare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi

zăcășeálă s. f., g.-d. art. zăcășélii; pl. zăcășéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂCĂȘEÁLĂ s. v. ciudă, gelozie, inactivitate, inacțiune, inerție, invidie, neactivitate, necaz, pasivitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răutate.

zăcășea s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. INVIDIE. NEACTIVITATE. NECAZ. PASIVITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE.

Intrare: zăcășeală
zăcășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcășea
  • zăcășeala
plural
  • zăcășeli
  • zăcășelile
genitiv-dativ singular
  • zăcășeli
  • zăcășelii
plural
  • zăcășeli
  • zăcășelilor
vocativ singular
plural

zăcășeală

etimologie:

  • Zăcaș + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM