17 definiții pentru vrăjmaș (adj.) vrășmaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f, adj.] – Cf. vrajbă.

vrăjmaș, ~ă [At: (a. 1421) Ders / V: vrăș~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vrajbă] 1 smf Dușman (1). 2 smf Inamic (în război). 3 a Care manifestă dușmănie, ostilitate Si: dușmănos, ostil, vrăjmășesc (1). 4 a Care este adversar cuiva în război. 5 a (D. oameni) Rău. 6 a (D. oameni) Nemilos. 7 a (Pan) În care condițiile sunt nefavorabile sau nocive omului Si: periculos, primejdios. 8 a (Pan; d. elemente, fenomene din natură) Care se manifestă cu violență, împiedicând acțiunea umană Si: cumplit, grozav.

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. vrajbă.

VRĂJMÁȘ2, -Ă, vrăjmași, -e, adj. 1. (Despre persoane) Învrăjbit, dușmănos. De atunci țara se împărți în două tabere vrăjmașe. BĂLCESCU, O. I 255. Nu-s la inimă pizmaș, Ci pe Macovei vrăjmaș. TEODORESCU, P. P. 596. ♦ (Despre locuri, împrejurări, vreme etc.) Primejdios; potrivnic. Nu-mi pare cuminte să înnoptăm în asemenea locuri vrăjmașe. C. PETRESCU, A. 308. Cu nevoile noastre am întîrziat... sania rea, boii slabi, vremea vrăjmașă. MIRONESCU, S. A. 36. Pe aici vremea e tot vrăjmașă: de două zile ne bate o furtună grozavă. CARAGIALE, O. VII 19. 2. Rău, cîinos, hain, crud. Mult ești tînăr și gingaș, La inimă om vrăjmaș. BELDICEANU, P. P. 337. De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș. ALECSANDRI, P. P. 42. 3. Strașnic, cumplit, grozav. Ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știe vita cum să se-ntoarcă, să poată răsufla. CARAGIALE, la CADE. După o bătălie vrăjmașă de două ceasuri, elefantul omorî un cap al balaurului. GORJAN, H. II 25. ◊ (Adverbial) Vrăjmaș suflă pe cîmp vîntul ăsta înghețat. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Și-n detunătura puștilor căzu trăsnit, grămadă, cornistul care, singur-singurel, mai rămăsese în picioare sunînd vrăjmaș atacul. MIRONESCU, S. A. 30. – Variantă: vrășmáș, -ă (RETEGANUL, P. I 40, ȘEZ. II 17) adj.

VRĂJMÁȘ1 adv. Strașnic; grozav. /cf. vrajbă

VRĂJMÁȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; dușmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbă

vrăjmaș a. și m. dușman, ostil. [Tras din vrajmă].

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.

vrășmaș, ~ă smf, a vz vrăjmaș

VRĂȘMÁȘ2, -Ă adj. v. vrăjmaș2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjmáș adj. m., s. m., pl. vrăjmáși; adj. f., s. f. vrăjmáșă, pl. vrăjmáșe

vrăjmáș s. m., adj. m., pl. vrăjmáși; f. sg. vrăjmáșă, art. vrăjmáșa, g.-d. art. vrăjmáșei, pl. vrăjmáșe

vrăjmaș, pl. vrăjmași, f. vrăjmașă, pl. vrăjmașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂJMÁȘ s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.

VRĂJMAȘ s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, inamic, potrivnic, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)

Vrăjmaș ≠ amic, prieten

Intrare: vrăjmaș (adj.)
vrăjmaș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașul
  • vrăjmașu‑
  • vrăjmașă
  • vrăjmașa
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașii
  • vrăjmașe
  • vrăjmașele
genitiv-dativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașului
  • vrăjmașe
  • vrăjmașei
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașilor
  • vrăjmașe
  • vrăjmașelor
vocativ singular
plural
vrășmaș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașul
  • vrășmașu‑
  • vrășmașă
  • vrășmașa
plural
  • vrășmași
  • vrășmașii
  • vrășmașe
  • vrășmașele
genitiv-dativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașului
  • vrășmașe
  • vrășmașei
plural
  • vrășmași
  • vrășmașilor
  • vrășmașe
  • vrășmașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăjmaș (adj.) vrășmaș

  • 1. (Despre oameni) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dușmănos ostil învrăjbit 2 exemple
    exemple
    • De atunci țara se împărți în două tabere vrăjmașe. BĂLCESCU, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • Nu-s la inimă pizmaș, Ci pe Macovei vrăjmaș. TEODORESCU, P. P. 596.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mult ești tînăr și gingaș, La inimă om vrăjmaș. BELDICEANU, P. P. 337.
        surse: DLRLC
      • De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș. ALECSANDRI, P. P. 42.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre locuri, vreme etc.) Care nu este prielnic.
    exemple
    • Nu-mi pare cuminte să înnoptăm în asemenea locuri vrăjmașe. C. PETRESCU, A. 308.
      surse: DLRLC
    • Cu nevoile noastre am întîrziat... sania rea, boii slabi, vremea vrăjmașă. MIRONESCU, S. A. 36.
      surse: DLRLC
    • Pe aici vremea e tot vrăjmașă: de două zile ne bate o furtună grozavă. CARAGIALE, O. VII 19.
      surse: DLRLC
    • Ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știe vita cum să se-ntoarcă, să poată răsufla. CARAGIALE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • După o bătălie vrăjmașă de două ceasuri, elefantul omorî un cap al balaurului. GORJAN, H. II 25.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vrăjmaș suflă pe cîmp vîntul ăsta înghețat. V. ROM. noiembrie 1953, 155.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Și-n detunătura puștilor căzu trăsnit, grămadă, cornistul care, singur-singurel, mai rămăsese în picioare sunînd vrăjmaș atacul. MIRONESCU, S. A. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. vrajbă
    surse: DEX '09 DEX '98