14 definiții pentru vină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍNĂ, vini, s. f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă. ◊ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect. ◊ Loc. conj. Din vina... = în urma greșelii făptuite de...; din cauza, din pricina... ◊ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă. – Din sl. vina.

vi sf [At: COD. VOR2. 22r/14 / Pl: ~ni, (îvp) ~ne / E: vsl вина] 1 (Asr) Motiv. 2 Faptă ale cărei consecințe pot fi imputate cuiva. 3 Abatere de la normele morale, juridice etc. care este susceptibilă de a fi sancționată Si: delict (1), infracțiune. 4 Răspundere morală implicată de săvârșirea unei infracțiuni. 5 (Îla) Fără (de) (nici o) ~ Care nu poate fi făcut răspunzător pentru vreo faptă reprobabilă. 6 (Îal) Căruia nu i se poate imputa ceva (într-o împrejurare oarecare). 7 (Îal) Care are o conduită ireproșabilă. 8 (Îal) Impecabil. 9 (Înv; îal) Fără prihană. 10 (Îlav) Fără (de) (nici o) ~ sau (înv) pentru nici o ~ Fără vreun temei care să justifice o acuzație. 11 (Înv; îla) Cu ~ Culpabil (2). 12 (Înv; îlav) Cu ~ Cu fățărnicie. 13 (Îe; adesea îcn) A avea o (sau vreo) ~ sau (înv) a avea ~ A purta o (anumită) răspundere pentru crearea unei situații nedorite, pentru un act condamnabil etc. 14 (Îe) A fi ~na (cuiva) sau a purta ~na A-i reveni (cuiva) (în mod exclusiv) responsabilitatea unei situații sau a unui fapt (care constituie obiect de imputare). 15 (Îe) Din (sau, îrg, de, pentru, reg, pe) ~na (cuiva sau a ceva) Din cauza atitudinii, a comportării etc. (cuiva). 16 (Îe) A găsi (sau a afla cuiva) ~ A stabili culpabilitatea (cuiva). 17 (Îae) A atribui (cuiva) o faptă reprobabilă. 18 (Îe) A cădea (sau a pica) în ~ A comite o faptă reprobabilă. 19 (Înv; îlav) Pe ~na (cuiva) sau pe ~ În conformitate cu culpabilitatea (cuiva). 20 (Îe) A face (cuiva) o ~ din ... (sau pentru ...) A considera o manifestare a cuiva drept reprobabilă. 21 (Îae) A face (pe cineva) răspunzător (pentru ...). 22 (Pfm; îe) Bată-l (sau bat-o, bată-i etc.) ~na Exprimă o dojană îngăduitoare, cu o nuanță de simpatie. 23 (Asr) Acuzare (1). 24 (Asr) Imputare. 25 (Înv; îe) A da (sau a pune, a aduce, îrg, a băga, a-i băga cuiva) ~ (sau ~na) sau (înv) a băga (pe cineva) în ~, (reg) a(-i) băga (cuiva) de ~ A formula o acuzație (împotriva cuiva). 26 (Înv; îe) Băgare de ~ Învinovățire. 27 (Îe) A da (sau a arunca, îrg, a pune) (toată) ~na pe ... (sau asupra, reg, la ...) A indica (pe cineva sau ceva) drept (singurul) răspunzător, drept (singurul) făptaș (cu scopul de a se sustrage unei acuzații). 28 (Îe) A cădea (toată) ~na pe ... (sau asupra..., în capul cuiva) A deveni victima unei acuzații. 29 (Îae) A fi făcut răspunzător pentru ceva. 30 (Îe) A fi de ~ A fi susceptibil de acuzație. 31 (Îae) A constitui factorul determinat, cauza (unui rău).

VÍNĂ, vini, s. f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă. ◊ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect. ◊ Loc. conj. Din vina... = în urma greșelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina... ◊ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă. – Din sl. vina.

VÍNĂ, vini, s. f. 1. Faptă vinovată, greșeală, păcat. Acum, cînd mă gîndesc, îmi aflu și eu o vină că am ajuns atît de îndepărtate una de alta. C. PETRESCU, C. V. 361. Vina nu era a lui, și ce-au căutat pe nas le-a dat. CREANGĂ, P. 25. Că te-am zărit e a mea vină Și vecinie n-o să mi-o mai iert. EMINESCU, O. I 118. Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ (Loc. adj.) De vină = vinovat, culpabil. Fusul e de vină, că se-nvîrtea mereu. Și ce-mi cînta nainte Cîntam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59. Dacă nu vrei să mă asculți, stăpîne, orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9. Baba începu să bată fata, care nu era de vină. EMINESCU, N. 20. Fără vină = a) nevinovat. Pîrjoleau o țară întreagă, înspăimîntau atîta omenire fără vină. SADOVEANU, O. I 535; b) (neobișnuit, despre lucruri) fără greșeală, ireproșabil, perfect. Toți au frumoase haine negre și rufărie fără vină. GALACTION, O. I 26. ◊ Loc. conj. Din vina... = din cauza, din pricina... Cît sînge s-a vărsat din vina acestei ferești! SLAVICI, la CADE. Și-apoi iată-mă-s în codru, haiducind din vina ta. HASDEU, R. V. 56. ◊ Expr. Bată-L vina! exprimă o dojană cu o nuanță de simpatie Cu obrăjei ca doi bujori de rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor, Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173. Bată-l vina! Ce-i pricina Că... pîndește, Urmărește Pe-o copilă cu colan. NEGRUZZI, S. II 106. A da vina pe cineva (sau pe ceva) = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). Fusei comeseanul cel mai posac și mai neplăcut. Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103. Cînd v-a întreba pe voi, să dați vina pe mine. CREANGĂ, P. 9. Mîna care nu știe să scrie dă vina pe condei. A băga cuiva (de) vină v. băga (II 6). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera o faptă a cuiva drept greșeală, a imputa. I-a făcut o vină din plăcerea de-a dansa. REBREANU, R. I 174. A cădea (sau, rar, a pica) în vină = a comite o greșeală, a se face vinovat de ceva. Neagoie-voievod ne arată că ostașii cari picau în vină se pedepseau. BĂLCESCU, O. I 18. 2. Vinovăție. Toată înduioșarea de adineaori și sentimentul de vină față de dînsa s-au risipit. C. PETRESCU, A. 425. Dar ți-oi scurta eu, Despot, și umbra și lumina Și-n loc de-a ta mîndrie ți-i măsura tu vina. ALECSANDRI, T. II 162. 3. (Jur.) Faptă pedepsită de lege; infracțiune, delict, crimă. [Adunările] judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13.

VÍNĂ ~i f. 1) Încălcare a unei legi sau norme morale. ◊ De ~ vinovat. Fără ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bată-l ~a! se spune celui pe care îl dojenești cu o nuanță de simpatie. A-și ispăși ~a a-și ispăși greșeala. 2) Faptă care prezintă pericol social; infracțiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovăție; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina

vină f. 1. abatere dela o datorie, dela o lege; de vină, culpabil: tu ești de vină; a băga vină cuiva, a-l acuza; 2. Jur. delict. [Slav. VINA, pricină, acuzare].

vínă f., pl. inuz. e, ca la vînă, mină, șină, splină, orĭ ĭ, ca la lumină (vsl. vina, cauză, vină. V. povinuĭesc). Culpă, abatere de la datorie, de la lege. A fi de vină, a fi vinovat. A da, a arunca (maĭ rar a pune) vina pe cineva, a-l scoate vinovat. (Și a băga vină cuĭva). Vechĭ. Motiv: vina scîrbeĭ luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vínă s. f., g.-d. art. vínii; pl. vini

vínă s. f., g.-d. art. vínii; pl. vini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍNĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. v. reproș. 3. v. infracțiune. 4. v. delict.

VI s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. imputare, imputație, învinuire, reproș, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu i se poate aduce nici o ~.) 3. (JUR.) infracțiune. 4. (JUR.) delict, (înv.) vegheată.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vínă (-ni), s. f.1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ședea pe vine expr. a sta ghemuit.

Intrare: vină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vi
  • vina
plural
  • vini
  • vinile
genitiv-dativ singular
  • vini
  • vinii
plural
  • vini
  • vinilor
vocativ singular
plural

vină

  • 1. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun.
    exemple
    • Acum, cînd mă gîndesc, îmi aflu și eu o vină că am ajuns atît de îndepărtate una de alta. C. PETRESCU, C. V. 361.
      surse: DLRLC
    • Vina nu era a lui, și ce-au căutat pe nas le-a dat. CREANGĂ, P. 25.
      surse: DLRLC
    • Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert. EMINESCU, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.
      surse: DLRLC
    • Toată înduioșarea de adineaori și sentimentul de vină față de dînsa s-au risipit. C. PETRESCU, A. 425.
      surse: DLRLC
    • Dar ți-oi scurta eu, Despot, și umbra și lumina Și-n loc de-a ta mîndrie ți-i măsura tu vina. ALECSANDRI, T. II 162.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Fusul e de vină, că se-nvîrtea mereu. Și ce-mi cînta nainte Cîntam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59.
        surse: DLRLC
      • Dacă nu vrei să mă asculți, stăpîne, orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9.
        surse: DLRLC
      • Baba începu să bată fata, care nu era de vină. EMINESCU, N. 20.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Pîrjoleau o țară întreagă, înspăimîntau atîta omenire fără vină. SADOVEANU, O. I 535.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. rar (Despre lucruri, manifestări) Fără greșeală.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ireproșabil perfect un exemplu
        exemple
        • Toți au frumoase haine negre și rufărie fără vină. GALACTION, O. I 26.
          surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune conjuncțională Din vina... = în urma greșelii făptuite de...; din cauza, din pricina...
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Cît sînge s-a vărsat din vina acestei ferești! SLAVICI, la CADE.
        surse: DLRLC
      • Și-apoi iată-mă-s în codru, haiducind din vina ta. HASDEU, R. V. 56.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie popular Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Cu obrăjei ca doi bujori de rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor, Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173.
        surse: DLRLC
      • Bată-l vina! Ce-i pricina Că.. pîndește, Urmărește Pe-o copilă cu colan. NEGRUZZI, S. II 106.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie popular A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (regional) a băga (cuiva) vină = a învinui (pe cineva sau ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: învinovăți învinui 3 exemple
      exemple
      • Fusei comeseanul cel mai posac și mai neplăcut. Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103.
      • Cînd v-a întreba pe voi, să dați vina pe mine. CREANGĂ, P. 9.
      • Mîna care nu știe să scrie dă vina pe condei.
    • surse: DLRLC
    • 1.7. expresie popular A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imputa un exemplu
      exemple
      • I-a făcut o vină din plăcerea de-a dansa. REBREANU, R. I 174.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie popular A cădea în vină = a se face vinovat de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Neagoie-voievod ne arată că ostașii cari picau în vină se pedepseau. BĂLCESCU, O. I 18.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A-și ispăși vina = a-și ispăși greșeala.
      surse: NODEX
    • 1.10. prin specializare Faptă pedepsită de lege.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: crimă delict infracțiune un exemplu
      exemple
      • [Adunările] judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13.
        surse: DLRLC

etimologie: