11 definiții pentru valvârtej (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej.

valvârtej [At: POLIZU / S și: val-vârtej / Pl: (1-2) ~uri / E: val1 + vârtej] 1 sn Vârtej de apă. 2 sn (Fig) Dezordine (1). 3 sn (Îe) A face (ceva) ~ A învălmăși. 4 sn (Îe) A se face (sau a sta) ~ A depune toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune. 5 av (Mai ales pe lângă verbe de mișcare) Cu cea mai mare repeziciune Si: (reg) valvârciog. 6 av În mare agitație. 7 av Cu înfrigurare. 8 av În dezordine.

VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej.

valvîrtej s.n., adv. 1 s.n. Volbură, vîltoare, bulboană. Atîtea curcubeie tremur în valvîrtejul ei de picuri (GOGA). ◊ Loc.adv. În valvîrtej = în învălmășeală, în dezordine; buluc. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a învălmăși, a răsturna. 2 adv. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare) Vijelios, repede, în iureș. Val-vîrtej aleargă norii (IOSIF). ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. Baba, simțind asta,... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă (CR.). 3 adv. Fig. În dezordine; claie peste grămadă; buluc. • scris și val-vîrtej. pl. -uri. /val1 + vîrtej.

VALVÎRTÉJ2, valvîrtejuri, s. n. 1. Volbură, viitoare. [Acceleratul] scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un valvîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 40. ◊ Loc. adv. În valvîrtej = în spirală, rotocol. Șalul de la brîu se desfășurate în valvîrtej de la-nceput. RUSSO, O. 148. 2. Fig. învălmășeală, dezordine. S-au folosit de valvîrtejul care se stîrnise înlăuntru și în curte și au fugit și alții. PAS, L. I 67. – Formă gramaticală: art. și (neobișnuit) valul-vîrtej (COȘBUC, AE. 127).

val-vîrtej n., pl. urĭ. Mare amestec și mișcare: valvîrteju uneĭ cataracte, uneĭ revoluțiunĭ. Adv. A face, a răsturna valvîrtej, a răsturna și a amesteca de tot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri

valvârtéj s. n., pl. valvârtéjuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VALVÂRTÉJ s., adv. 1. s. v. bulboană. 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)

VALVÎRTEJ s., adv. 1. s. bulboacă, bulboană, ochi, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)

Intrare: valvârtej (s.n.)
valvârtej1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valvârtej
  • valvârtejul
  • valvârteju‑
plural
  • valvârtejuri
  • valvârtejurile
genitiv-dativ singular
  • valvârtej
  • valvârtejului
plural
  • valvârtejuri
  • valvârtejurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

valvârtej (s.n.)

etimologie:

  • Val (1.) + vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98