23 de definiții pentru rotocol rotogol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTOCÓL, -OÁLĂ, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogól, -oálă adj., s. n.] – Roată + ocol.

ROTOCÓL, -OÁLĂ, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogól, -oálă adj., s. n.] – Roată + ocol.

ROTOCÓL1, rotocoale, s. n. 1. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. În casă era întunerec. Numai focul din vatră răspîndea un rotocol de lumină roșcată. REBREANU, R. I 204. Rotocolul de lămîie ce plutește în fiece pahar i-adoarme prin rotirea sa leneșă și fermecată. DELAVRANCEA, S. 140. Fine arabescuri în octogone, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. ◊ Loc. adj. și adv. În rotocol = în spirală. Berbecele... are coarnele... învîrtite în rotocol ca un melc. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Suprafață rotundă. Pămîntul a pierit de sub copite... cum piere gheața în rotocolul copcii. GALACTION, O. I 74. (În forma rotogol) Ți-am scos plugul din ogor Și-am arat un rotogol. HODOȘ, P. P. 202. ◊ (Adverbial) În cerc Sub cer [vulturii] se rotesc rotocol. BENIUC, V. 113. 2. Mișcare sau trăsătură descriind unul sau mai multe cercuri; rotire. Și-a pus iscălitura complicată cu fel de fel de rotocoale și de puncte. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a înconjura pe cineva (sau ceva) de mai multe ori, a-i da tîrcoale. Vodă... la cal mi se uita, Rotocoale îi dădea. La TDRG. A da rotocol = a se roti, a se mișca în cerc. – Variantă: rotogól (COȘBUC, AE. 16, HODOȘ, P. P. 202), rotogoale (DUMITRIU, N. 227, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 166) și rotogoluri (CAMILAR, N. I 241), s. n.

ROTOCÓL2, -OÁLĂ, rotocoli, -oale, adj. (Popular) Rotund, în formă de cerc. Satul mic și rotocol. PANN, P. V. I 112. (Și în forma rotogol) La capătul patului, Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN, Î. 306. – Variantă: rotogól, -oálă adj.

ROTOCÓL ~oále n. 1) Figură sau corp în formă de cerc. ~oale de fum.În ~ în (formă de) spirală. 2) Mișcare circulară; rotire; roată. * A da ~oale cuiva (sau la ceva) a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a da târcoale. /roată + ocol

rotocol n. cerc, disc circular. [Compus sinonimic ibrid, format din lat. rota și slav. ocol].

rotocól și -gól n., pl. oale (met. din tîrcol și torocală. V. otrocol. Cp. și cu rostogol și vîrcol). Vest. Lucru rătund: copiiĭ aŭ tăĭat rotogoale de hîrtie, locomotiva scotea rotogoale de fum. V. volbură și sul.

ROTOGÓL, -OÁLĂ adj., s. n. v. rotocol.

ROTOGÓL, -OÁLĂ adj., s. n. v. rotocol.

ROTOGÓL2, -OÁLĂ adj. v. rotocol2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rotocól1 (pop.) adj. m., pl. rotocóli; f. rotocoálă, pl. rotocoále

rotocól2 s. n., pl. rotocoále

rotocól adj. m., pl. rotocóli; f. sg. rotocoálă, pl. rotocoále

rotocól s. n., pl. rotocoále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROTOCÓL adj. v. circular, rotund.

ROTOCÓL s. 1. v. cerc. 2. cerc, colac. (Din hornuri se înalță ~oale de fum.)

ROTOCÓL s. v. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, roabă, rotație, rotire, rotit.

ROTOCOL s. 1. cerc, (rar) armean. (~ la suprafața unei ape.) 2. cerc, colac. (Din hornuri se înalță ~oale de fum.)

rotocol adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

rotocol s. v. ÎNTOARCERE. ÎNVÎRTEALĂ. ÎNVÎRTIRE. ÎNVÎRTIT. ÎNVÎRTITURĂ. RĂSUCIRE. ROABĂ. ROTAȚIE. ROTIRE. ROTIT.

rotocoale s. pl. v. BRUMĂREA. OCHIUL-BOULUI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga rotocoale expr. a fuma

Intrare: rotocol
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotocol
  • rotocolul
  • rotocolu‑
  • rotocoa
  • rotocoala
plural
  • rotocoli
  • rotocolii
  • rotocoale
  • rotocoalele
genitiv-dativ singular
  • rotocol
  • rotocolului
  • rotocoale
  • rotocoalei
plural
  • rotocoli
  • rotocolilor
  • rotocoale
  • rotocoalelor
vocativ singular
plural
rotogol adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotogol
  • rotogolul
  • rotogolu‑
  • rotogoa
  • rotogoala
plural
  • rotogoli
  • rotogolii
  • rotogoale
  • rotogoalele
genitiv-dativ singular
  • rotogol
  • rotogolului
  • rotogoale
  • rotogoalei
plural
  • rotogoli
  • rotogolilor
  • rotogoale
  • rotogoalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)