11 definiții pentru vântrea vintrea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintreá s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.

VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintreá s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.

VÂNTREÁ ~éle f. Pânză de corabie. /<sl. vetrilo

VINTREÁ s. f. v. vântrea.

VINTREÁ s. f. v. vântrea.

VÎNTREÁ, vîntrele, s. f. (Mai ales la pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. – Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă: vintreá s. f.

vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vântreá / vintreá (înv.) s. f., g.-d. art. vântrélei / vintrélei; pl. vântréle / vintréle, art. vântrélele / vintrélele

vântreá s. f., pl. vântréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINTREÁ s. v. pânză, velă.

Intrare: vântrea
vântrea1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântrea
  • vântreaua
plural
  • vântrele
  • vântrelele
genitiv-dativ singular
  • vântrele
  • vântrelei
plural
  • vântrele
  • vântrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintrea
  • vintreaua
plural
  • vintrele
  • vintrelele
genitiv-dativ singular
  • vintrele
  • vintrelei
plural
  • vintrele
  • vintrelelor
vocativ singular
plural
vântrea2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F151.2)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântrea
  • vântreaua
plural
  • vântreli
  • vântrelile
genitiv-dativ singular
  • vântreli
  • vântrelii
plural
  • vântreli
  • vântrelilor
vocativ singular
plural

vântrea vintrea

  • 1. Pânză de corabie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pânză velă vetrelă 3 exemple
    exemple
    • Din insule bogate, sfîșiind apa, iese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306.
      surse: DLRLC
    • Ce viață grea duc marinarii!... suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntrelele pe tot minutul. GHICA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC

etimologie: