TRANSFIGURARE, transfigurări, s. f. Faptul de a (se) transfigura, modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfigurație. – V. transfigura.

transfigurare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: transfigura] 1 Schimbare (esențială) a înfățișării, a expresiei, a formei, a caracterului, a stării de spirit Si: transformare (1), (îvr) transfigurație (1). 2 (Rel; îs) ~a Domnului Sărbătoare religioasă, care are loc la 6 august, dedicată celebrării schimbării la față a Mântuitorului Iisus Hristos pe Muntele Taborului. 3 Transformare a unui lucru sau a unei situații Si: transfigurație (3). 4 Modul cum arată ceea ce s-a transfigurat (1, 3). Si: transfigurație (4). 5 Procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de viziunea imaginației și puterea de expresie a artistului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă Si: transfigurație (5).

TRANSFIGURARE, transfigurări, s. f. Faptul de a (se) transfigura; modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfigurație. – V. transfigura.

TRANSFIGURARE, transfigurări, s. f. Faptul de a transfigura; schimbare, refacere,^[1] transformare. Izvorul autenticii simțiri se găsește în oglindirea veridică a vieții, în transfigurarea ei artistică prin prisma personală a gîndirii și sensibilității autorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 3/1.

TRANSFIGURARE s.f. Acțiunea de a (se) transfigura și rezultatul ei; transfigurație. ♦ Procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de viziunea imaginației și puterea de expresie a artistului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. [< transfigura].

TRANSFIGURARE s. f. acțiunea de a (se) transfigura; transfigurație. ◊ procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de imaginația și puterea de expresie a artisticului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. (< transfigura)

*transfigurațiúne f. (lat. transfigurátio, -ónis). Acțiunea de a transfigura. Sărbătoarea Schimbăriĭ la față (6 Aŭgust). – Și -áție, dar ob. -áre.

transfigurare (desp. tran-sfi-/trans-fi-) s. f., g.-d. art. transfigurării; pl. transfigurări corectat(ă)

!transfigurare (tran-sfi-/trans-fi-) s. f., g.-d. art. transfigurării; pl. transfigurări

transfigurare s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfigurării; pl. transfigurări

TRANSFIGURARE s. transfigurație. (~ unui actor.)

TRANSFIGURARE s. transfigurație.