transfigurație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr transfiguration] 1 (Îvr) Transfigurare (1). 2 (Rel; îs) ~ia Domnului Sărbătoarea religioasă a Schimbării la față a Mântuitorului Iisus Hristos pe Muntele Taborului. 3-5 Transfigurare (3-5).

TRANSFIGURAȚIE s.f. Tranfigurare. [Gen. -iei. / cf. fr. transfiguration, lat. transfiguratio].

TRANSFIGURAȚIE s. f. transfigurare. (< fr. transfiguration, lat. transfiguratio)

transfigurațiune sf vz transfigurație

*transfigurațiúne f. (lat. transfigurátio, -ónis). Acțiunea de a transfigura. Sărbătoarea Schimbăriĭ la față (6 Aŭgust). – Și -áție, dar ob. -áre.

transfigurație (înv.) (desp. tran-sfi-, -ți-e/trans-fi-) s. f., art. transfigurația (desp. -ți-a), g.-d. art. transfigurației; pl. transfigurații, art. transfigurațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

!transfigurație (înv.) (tran-sfi-, -ți-e/trans-fi-) s. f., art. transfigurația (-ți-a), g.-d. transfigurații, art. transfigurației; pl. transfigurații, art. transfigurațiile (-ți-i-)

transfigurație s. f. (sil. mf. trans-) figurație

transfigurație

TRANSFIGURAȚIE s. v. transfigurare.

TRANSFIGURAȚIE s. transfigurare.