TRANSFIGURARE, transfigurări, s. f. Faptul de a transfigura; schimbare, refacere,^[1] transformare. Izvorul autenticii simțiri se găsește în oglindirea veridică a vieții, în transfigurarea ei artistică prin prisma personală a gîndirii și sensibilității autorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 3/1.