12 definiții pentru tocmeală (pl. -eli)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguiala. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție; 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală.

tocmea sf [At: (a. 1453) ap. MIHĂILĂ, D. 166 / V: (pop) togm~, tomne~, (îrg) tocma~, (reg) tom~, toma~ / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: tocmi + -eală] 1 (Pfm) Învoială. 2 (Pfm) Contract (1). 3 (Pop; îla) De ~ Care este stabilit printr-o înțelegere. 4 (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte; îal) Făcut la comandă. 5 (Pop; îal) De mântuială. 6-7 (Pop; îljv) De ~ (Care este) zdravăn. 8 (Reg; îe) A intra în (sau la) ~ (sau la ~eli) A accepta condițiile cerute. 9 (Înv; îe) A-și ține ~la sau a se ține de ~ A respecta o învoială, o hotărâre luată de comun acord. 10 (Pfm; îe) Nu încape ~ Este sigur că... 11 (Pop) Discuții duse între părți, în vederea încheierii unei căsătorii Si: pețit. 12 (Pop; pex) Logodnă. 13 (Îvp; îe) A se duce pe ~ A merge în pețit. 14 (Pop; pex) Petrecere prilejuită de încheierea unei logodne. 15 (Înv) Legământ. 16 (Înv; îe) A lega ~ A face un legământ. 17 (Pfm) Discuții purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi Si: negociere, (pfm) târg (15), tărguială (3), (reg) tocmă (3). 18 (Reg; îlv) A sta (sau a se lua, a intra) la ~ A se tocmi (10). 19 (Pfm; îe) A merge pe ~ A se face pe baza unei negocieri, a unei târguieli. 20 (Pfm) Compromis1 (1). 21 (Îvp) Clauză (1). 22 (Înv) Împrejurare. 23 (Înv) Posibilitate. 24 (Înv) Organizare. 25 (Înv) Aranjare într-o anumită ordine. 26 (Înv; îe) A strica ~ A nu respecta rânduiala, ordinea. 27 (Înv) Normă. 28 (Înv) Lege. 29 (Înv) Ordin. 30 (Înv) înțeles. 31 (Îvr) Motivare. 32 (Înv) Uneltire. 33 (Înv) întemeiere. 34 (Înv) Mod de manifestare Si: caracteristică, specific. 35 (înv; îlav) Din ~ De la natură Si: din fire. 36 (Înv; mpl) Instituție. 37 (Înv; ccr) Construcție anexă Si: acaret, dependință. 38 (îvr) Constituție fizică (a omului) Si: înfățișare, (îvr) tocmitură (1). 39 (Îvr; fig) Chibzuință (2). 40 (Înv) Scop. 41 (Înv) Tradiție (4). 42 (Înv) Deprindere rea Si: nărav. 43 (Înv; ccr) Testament (1). 44 (Reg; lpl) Fard. 45 (Îvr) Menstruație. 46 (Înv; în România între anii 1866 și 1945; îs) ~ agricolă Contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ Si: (înv) învoială agricolă.

TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție. 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală.

TOCMEÁLĂ, tocmeli și (învechit) tocmele, s. f. 1. Discuție pentru stabilirea prețului la negocierea unui lucru; tîrguială. Gospodinele apar de pe toate ulițele și încep tocmeala. BOGZA, Ț. 29. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bîlci. REBREANU, R. II 210. De ți-o spune de tocmeală, Zi-i că nu ți-e de vînzare, Ci că ți-e de dăruială. TEODORESCU, P. P. 529. Socoteala de acasă nu se potrivește cu tocmeala din tîrg. Tocmeala în tîrg și vulpea e-n pădure (= se zice despre cei ce se laudă înainte de a izbuti). ◊ Expr. Bun la tocmeală, rău la socoteală = știe să se tocmească, dar nu vrea să plătească; rău de plată. 2. Învoială, înțelegere, acord, convenție. Ba din vina ta, femeie, pentru că n-ai făcut întocmai cum v-a fost tocmeala. SADOVEANU, D. P. 146. Ce însemnează gluma asta?... Ai uitat tocmeala noastră. BOLINTINEANU, O. 345. Își aduse aminte de tocmeala cu slujitorul; își luă vorba înapoi. ODOBESCU, S. III 46. ♦ Condiție. Ei bine, fie, însă cu o tocmeală.Ce tocmeală?Să nu mă mai temi. GANE, N. II 13. Dacă vei primi tocmeala mea, te duc înapoi. ISPIRESCU, L. 9. Eu bucuros viu cu tine, însă cu astfel de tocmeală ca, de vom vedea vreo altă nelegiuire muierească... să ne întoarcem fiecare la scaunul său. GORJAN, H. I 8. 3. (Învechit) Organizare, rînduială, orînduială, întocmire, ordine. Toți, rămaseră mulțumiți de tocmelele lui. ISPIRESCU, L. 103. Mihai, după ce făcu tocmeală iscusită oștirilor sale, trimise pe frații Buzești cu o seamă de oaste către hanul tătăresc. id. M. V. 16. Bună țară, rea tocmeală, se zice despre reaua orînduire a unei țări bogate. ♦ Chibzuială, cumpănire, socoteală, calcul, iscusință. (Cu pronunțare regională) Bătrînii voiau «unire» cu tocmală, iar tinerii «unire» fără socoteală. CREANGĂ, A. 153.

tocmeală f. 1. întocmire, organizare: bună țară, rea tocmeală; 2. condițiune: cu tocmeala ca...; 3. învoeală: a primi tocmeala; 4. pl. tocmeli agricole, aranjament pentru munca pământului, transportarea productelor, pentru curățirea tufărișurilor și închirierea imașurilor.

tocmeálă f., pl. elĭ (d. tocmesc, mă tocmesc). Întocmire, organizare: bună țeară, rea tocmeală. Condițiune, învoĭală: cu tocmeala asta, primesc să plec. Învoĭală, contract: tocmelile agricole (între moșierĭ și țăranĭ). Neguțare: tocmeală țigănească (prea lungă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tocmeálă s. f., g.-d. art. tocmélii; pl. tocméli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCMEÁLĂ s. v. acord, aranjament, așezământ, chibzuială, chibzuință, chibzuire, ciclu, clauză, combinație condiție, contract, convenție, creare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, datină, dispoziție, facere, fel, fundație, instituție, intrigă, înțelegere, înțelepciune, înțeles, învoială, învoire, judecată, legământ, logodnă, mașinație, măsură, menstruație, minte, moderație, normă, obicei, ordine, organizare, orânduială, pact, period, pețire, pețit, precept, prevedere, principiu, punct, rațiune, regulă, rânduială, rost, semnificație, sens, socoteală, socotință, stipulare, stipulație, tact, termen, testament, tâlc, tradiție, tranzacție, uneltire, unitate, uz, uzanță, zidire.

TOCMEÁLĂ s. târg, târguială, (rar) precupețire, (reg.) tocmă. (~ a ținut mult.)

TOCMEA s. tîrg, tîrguială, (rar) precupețire, (reg.) tocmă. (~ a ținut mult.)

tocmea s. v. ACORD. ARANJAMENT. AȘEZĂMÎNT. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CICLU. CLAUZĂ. COMBINAȚIE. CONDIȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. CREARE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DATINĂ. DISPOZIȚIE. FACERE. FEL. FUNDAȚIE. INSTITUȚIE. INTRIGĂ. ÎNȚELEGERE. ÎNȚELEPCIUNE. ÎNȚELES. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. JUDECATĂ. LEGĂMÎNT. LOGODNĂ. MAȘINAȚIE. MĂSURĂ. MENSTRUAȚIE. MINTE. MODERAȚIE. NORMĂ. OBICEI. ORDINE. ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. PACT. PERIOD. PEȚIRE. PEȚIT. PRECEPT. PREVEDERE. PRINCIPIU. PUNCT. RAȚIUNE. REGULĂ. RÎNDUIALĂ. ROST. SEMNIFICAȚIE. SENS. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. STIPULARE. STIPULAȚIE. TACT. TERMEN. TESTAMENT. TÎLC. TRADIȚIE. TRANZACȚIE. UNELTIRE. UNITATE. UZ. UZANȚĂ. ZIDIRE.

Intrare: tocmeală (pl. -eli)
tocmeală (pl. -eli) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocmea
  • tocmeala
plural
  • tocmeli
  • tocmelile
genitiv-dativ singular
  • tocmeli
  • tocmelii
plural
  • tocmeli
  • tocmelilor
vocativ singular
plural