17 definiții pentru calcul (socoteală)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁLCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I. S. n. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi fie valorile unor mărimi sau expresii, fie o anumită expresie matematică; socoteală. ◊ (Mat.) Calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice. 2. Ansamblu de operații logice, de reguli și procedee de efectuare a acestora, prin care se deduc teoremele unui domeniu al științei. ◊ Calcul logic = calcul analog celui matematic, efectuat asupra enunțurilor transpuse în formă simbolică. 3. Plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală. II. S. m. (Med.) Concrețiune de forma unei pietricele, rezultată prin precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră. – Din fr. calcul, lat. calculus.

calcul [At: EMINESCU, P. 221 / Pl: (sn) ~e, (sm) ~i / E: fr calcul, lat calculus] 1 sn Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de găsire a uneia sau a mai multor mărimi Si: socoteală. 2 sn (Îs) ~ grafic Rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice. 3 sn (Îs) ~ logic Ansamblu de operații prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 4 sn Plan. 5 sm Concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne Si: piatră.

CÁLCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I. S. n. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ◊ (În sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice. ◊ Calcul logic = ansamblu de operații prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală. II. S. m. (Med.) Concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră. – Din fr. calcul, lat. calculus.

CÁLCUL2, calcule, s. n. 1. Ansamblu de operații matematice (aritmetice, algebrice etc.) făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi; calculare, socoteală. Calcul algebric. Calcul diferențial. Calcul integral. Calcul infinitezimal.Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. 2. (La pl.) Planuri, combinații, socoteli. S-a înșelat în calculele sale.

CÁLCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. 2. Plan, combinație, proiect, socoteală. II. Concrețiune care se formează accidental în anumite organe animale. Calcul renal.Fr. calcul (lat. lit. calculus).

CÁLCUL s.n. 1. Ansamblu de operații matematice (aritmerice, algebrice etc.). ♦ Calcul logic = operație analogă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (La pl.) Planuri, combinații, socoteli. [Cf. fr. calcul, lat. calculus – pietricică].

CÁLCUL I. s. n. 1. ansamblu de operații (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi. ◊ capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații. ◊ calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice; calcul logic = operație analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (pl.) planuri, combinații, socoteli. II. s. m. formație calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.). (< fr. calcul, lat. calculus)

CÁLCUL1 ~e n. 1) Totalitate a operațiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; socoteală. 2) mat. Succesiune de operații efectuate cu ajutorul unor simboluri ce reprezintă anumite valori. 3) fig. Ansamblu de reflecții realizate în scopul de a obține un avantaj sau de a realiza ceva. /<lat. calculus, fr. calcul

calcul n. 1. operațiune spre a afla rezultatul combinațiunii numerelor între ele; 2. fig. mijloace combinate, măsuri luate spre a ajunge la un scop: calculele ambițiunii.

*cálcul n., pl. e (lat. cálculus, petricică, d. calx, calce 2, fiind-că în vechime se calcula cu petricele). Socoteală cu numere. Chibzuĭală, combinațiunĭ, măsurĭ p. succesu uneĭ afacerĭ. S. m. Med. Petricică care se formează în beșica urinară, în rinichĭ și’n fiere și cauzează o boală numită și peatră: a avea calculĭ, a suferi de calculĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cálcul2 (socoteală) s. n., pl. cálcule

cálcul (mat.) s. n., pl. cálcule

calcul (socoteală) -le pl., -li (biliari, etc.). corectată


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁLCUL s. I. 1. (MAT.) socoteală, (înv. și reg.) socoată, socotință, (Transilv. și Maram.) sămădaș, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face un ~ elementar.) 2. (MAT.) calcul statistic v. calculul probabilităților; calculul probabilităților = calcul statistic, teoria probabilităților. 3. v. calculare. 4. (MAT.) v. operație. 5. v. evaluare. 6. v. intenție. II. (MED.) concrețiune, piatră. (~ la rinichi.)

CALCUL s. I. 1. (MAT.) socoteală, (înv. și reg.) socoată, socotință, (Transilv. și Maram.) sămădaș, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face un ~ elementar.) 2. (MAT.) calcul statistic = calculul probabilităților, teoria probabilităților; calculul probabilităților = calcul statistic, teoria probabilităților. 3. calculare, socoteală, socotire, socotit, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.) 4. (MAT.) operație, socoteală. (Cele patru ~.) 5. apreciere, calculare, estimare, estimație, evaluare, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 6. gînd, intenție, plan, proiect, socoteală, (înv. și reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrșit, socotință, (fam.) combinație. (Nu și-a putut realiza ~.) II. (MED.) concrețiune, piatră. (~ la rinichi.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALCUL (< fr., lat. calculus „piatră”) subst. I. S. n. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valorile unor mărimi, fie o anumită expresie matematică (ex. c. valorii numerice a unei expresii algebrice) ♦ C. diferențial v. diferențial. C. integral v. integral. Calculul erorilor v. eroare. C. vectorial v. vectorial. C. variațional (variațiilor) v. variație. C. operațional = capitol al matematicii având ca obiect rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale prin transformarea acestora în ecuații algebrice. C. tensorial = capitol al matematicii în care se studiază operațiile cu tensori; dezvoltat de G. Ricci-Curbastro începând din 1886, c.t. a permis o formulare concisă a teoriei relativității generalizate. Mașina de c. = mașină pentru efectuarea unora sau a tuturor celor patru operații aritmetice fundamentale, eventual combinată cu mecanisme auxiliare pentru înregistrare sau imprimare (la m. de c. contabile), pentru sortare (la mașinile de statistică) etc. 2. Ansamblu de operații logice și de reguli și procedee de efectuare a acestora, prin care se deduc teoremele unui domeniu al științei. ♦ C. logic = calcul analog celui matematic, efectuat asupra enunțurilor transpuse în formă simbolică, adică transformate în expresii logice (c. claselor, c. predicatelor, c. propozițiilor, c. relațiilor, c. identității.) 3. Combinație, socoteală, apreciere; plan. ♦ C. economic = ansamblu de operații logice și procedee matematice utilizate conform unor anumite reguli în vederea stabilirii și realizării unui scop economic, a alegerii strategiei necesare în funcție de conjuncturile economice previzibile sau a determinării situației economice la un moment dat. II. S. m. (MED.) Concrețiune cu aspectul unei pietricele, care se formează prin precipitarea sărurilor organice sau anorganice în diferite organe (ex. c. renal, c. colecistic); piatră.

Intrare: calcul (socoteală)
calcul2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calcul
  • calculul
  • calculu‑
plural
  • calcule
  • calculele
genitiv-dativ singular
  • calcul
  • calculului
plural
  • calcule
  • calculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calcul (socoteală)

  • 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi fie valorile unor mărimi sau expresii, fie o anumită expresie matematică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: calculare socoteală attach_file 2 exemple
    exemple
    • Calcul algebric. Calcul diferențial. Calcul integral. Calcul infinitezimal.
      surse: DLRLC
    • Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații.
      surse: MDN '00
    • 1.2. matematică Calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice.
      surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Ansamblu de operații logice, de reguli și procedee de efectuare a acestora, prin care se deduc teoremele unui domeniu al științei.
    surse: DEX '09
    • 2.1. Calcul logic = calcul analog celui matematic, efectuat asupra enunțurilor transpuse în formă simbolică.
      surse: DEX '09 DN
  • exemple
    • S-a înșelat în calculele sale.
      surse: DLRLC

etimologie: