20 de definiții pentru tinerețe tinereță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.

TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.

tinerețe sf [At: PSALT. HUR. 60v/21 / V: (înv) ~năreață, (reg) tânăreață, tânăr~, tân~, ~reață, ~nir~ / Pl: ~ți, (pop) ~ / E: tânăr + -ețe] 1 Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate Si: (rar) junețe, (îvp) junie, tinerie, (reg) tinerime (3). 2 (Pfm; îe) A fi în floarea ~ții A fi tânăr (2). 3 (Îrg; îlav) De cu (sau, înv, din nici) ~ De tânăr (4). 4 (Îs) Prima ~ sau ~ea dintâi Perioadă a tinereții (1) care urmează imediat copilăriei. 5 (Reg; im; îe) ~n două bețe Se zice despre cineva care este bătrân și ramolit. 6 (Îvr) Copilărie (1). 7 Perioadă de început a existenței unui animal sau a unui copac. 8 Stare a omului tânăr (2) caracterizată prin vigoare și prospețime. 9 (Pop; îlav) Cu ~ Tinerește. 10 (Pop; îal) Viguros. 11 (Fig) Prospețime. 12-13 (îvp; lpl cu val de sg) Tineret (1-2).

TINERÉȚE, tinereți și tinerețe, s. f. (Și în forma tinereță) 1. (În opoziție cu bătrînețe; la pl. cu valoare de sg.) Perioadă de timp din viața omului între copilărie și maturitate. În fața casei noastre Răutul face iaz și se găsește în mijlocul lui un ostrov minunat care mult îmi era drag în tinerețile mele. SADOVEANU, O, VII 51. Oprea, baciul... și-a adus aminte de zilele tinereții. GALACTION, O. I 64. Era unul dintre cei care, încă din frageda lor tinerețe, se chinuiesc pentru a-și schimba firea. BART, S. M. 50. În tinerețea mea eu obișnuiam a mă culca tîrziu. GHICA, S. A. 146. Ce înveți la tinerețe, aceea știi la bătrînețe.Fig. Revarsă, dulce patrie, în cînturile mele Și tinerețea dorului Și lacrimile tele! BOLINTINEANU, O. 22. Prima tinerețe v. prim (1). ♦ Perioada de la început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tînăr (caracterizată în general prin forță, vigoare, prospețime). Ei, tinerețea, sînge fierbinte. REBREANU, R. I 104. Ia-ți fardurile, că nu fac parale!... Căci tinereța mea nemuritoare E lacomă de lumi mai ideale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 96. Unii doreau jeratic de bogăție, alții slavă prăpădul pămîntului, tinerețe fără bătrînețe. DELAVRANCEA, S. 97. 3. (Cu sens colectiv) Oameni tineri; tineret, tinerime. Tinerii ca tinerii! La ce se gîndesc tinerețele? CONTEMPORANUL, III 773. - Variantă: tineréță s. f.

TINERÉȚE ~i f. 1) Perioadă a vieții omului de la adolescență până la vârsta medie. ◊ Din ~ de pe când (cineva) era tânăr. 2) Perioadă inițială în existența unui organism animal sau vegetal. 3) Comportare de om tânăr. 4) fig. v. TINERET. [G.-D. tinereții] /tânăr + suf. ~ețe

tinerețe f. pl. 1. perioada vieții omenești între copilărie și bărbăție; 2. fig. calitățile și defectele celor tineri: știi cum sunt tinerețele.

tinirețe sf vz tinerețe

TINERÉȚĂ s. f. v. tinerețe.

TINERÉȚĂ s. f. v. tinerețe.

tineréță (est) și -éțe (vest) f., pl. ĭ (d. tînăr; it. tenerezza, pv. tenreza, fr. tendresse, cat. tendreza, sp. terneza, pg. terneça, gingășie. V. tandreță). Vîrsta omuluĭ tînăr: adună la tinereță ca să aĭ la bătrîneță. Fig. Vigoare, vioicĭune: tinereța entusiazmuluĭ luĭ. Și pl. Îțĭ perzĭ tinerețile. V. juneță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțile

tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțile

tinerețe (tinerețea mea sau tinerețele mele).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TINERÉȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.)

TINERÉȚE s. v. tineret, tinerime.

TINEREȚE s. (înv. și fam.) junețe, (înv. și reg.) junie, tinerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.)

tinerețe s. v. TINERET. TINERIME.

Tinerețe ≠ bătrânețe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TINEREȚE. Subst. Adolescență, vîrsta adolescenței; tinerețe, junețe (înv.), junie (înv.), majorat, vîrsta majoratului, primăvara vieții, anii tinereții; feciorie, fetie. Adolescent; copil, copilandru, băiat, băietan (reg.), băietănaș (reg.), cotîngan (reg.), puști (fam.), puștan (fam.), puștiulică (dim., fam.); tînăr, tinerel, tineior (rar), fecior, fecioraș (dim.), feciorel, fecioruș, flăcăuan (reg.), flăcăuandru, flăcăiandru, feciorandru (rar, pop.), prașcău (reg., depr.), dîrlău (reg., depr.), hăndrălău (depr.); flăcău, flăcăiaș (dim.), flăcăuș (rar), țîngău (depr.); june (astăzi rar), junel (dim., înv. și reg.), junelaș (rar), junișor (reg.); junior, mînz (fig.). Copilă, adolescentă, copilandră, copiliță (dim.), junioară, fețișoară, fetișcană, puștoaică (fam.), puștancă (fam.), codană, codănică (dim.), pruncă, fetiță, fată, fecioară, feciorea (rar), fată mare, domnișoară, duduie, duducă (reg.). Băiețime, flăcăime; tineret, tinerețe, tinerime, junime (înv.). Adj. Tînăr, tinerel (dim.), tînăruț (reg.), brudiu (reg.), brudnic (reg.), june (astăzi rar), imberb (livr.); tineresc, juvenil, fecioresc, fetesc, feciorelnic. Vb. A fi tînăr, a feciori (rar), a flăcăi (rar), a feti (rar). Adv. Tinerește, flăcăiește, feciorește; de tînăr, din tinerețe; în tinerețe. V. copilărie, timp.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.

Intrare: tinerețe
tinerețe substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinerețe
  • tinerețea
plural
  • tinereți
  • tinerețile
genitiv-dativ singular
  • tinereți
  • tinereții
plural
  • tinereți
  • tinereților
vocativ singular
plural
tinereță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinereță
  • tinereța
plural
  • tinerețe
  • tinerețele
genitiv-dativ singular
  • tinerețe
  • tinereței
plural
  • tinerețe
  • tinerețelor
vocativ singular
plural

tinerețe tinereță

  • 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: junețe junie antonime: bătrânețe 6 exemple
    exemple
    • În fața casei noastre Răutul face iaz și se găsește în mijlocul lui un ostrov minunat care mult îmi era drag în tinerețile mele. SADOVEANU, O, VII 51.
      surse: DLRLC
    • Oprea, baciul... și-a adus aminte de zilele tinereții. GALACTION, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • Era unul dintre cei care, încă din frageda lor tinerețe, se chinuiesc pentru a-și schimba firea. BART, S. M. 50.
      surse: DLRLC
    • În tinerețea mea eu obișnuiam a mă culca tîrziu. GHICA, S. A. 146.
      surse: DLRLC
    • Ce înveți la tinerețe, aceea știi la bătrânețe.
      surse: DLRLC
    • figurat Revarsă, dulce patrie, în cînturile mele Și tinerețea dorului Și lacrimile tele! BOLINTINEANU, O. 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Prima tinerețe.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ei, tinerețea, sînge fierbinte. REBREANU, R. I 104.
      surse: DLRLC
    • Ia-ți fardurile, că nu fac parale!... Căci tinereța mea nemuritoare E lacomă de lumi mai ideale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 96.
      surse: DLRLC
    • Unii doreau jeratic de bogăție, alții slavă prăpădul pămîntului, tinerețe fără bătrînețe. DELAVRANCEA, S. 97.
      surse: DLRLC
  • 3. Oameni tineri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tineret tinerime un exemplu
    exemple
    • Tinerii ca tinerii! La ce se gîndesc tinerețele? CONTEMPORANUL, III 773.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tânăr + sufix -ețe.
    surse: DEX '98 DEX '09