tineréță (est) și -éțe (vest) f., pl. ĭ (d. tînăr; it. tenerezza, pv. tenreza, fr. tendresse, cat. tendreza, sp. terneza, pg. terneça, gingășie. V. tandreță). Vîrsta omuluĭ tînăr: adună la tinereță ca să aĭ la bătrîneță. Fig. Vigoare, vioicĭune: tinereța entusiazmuluĭ luĭ. Și pl. Îțĭ perzĭ tinerețile. V. juneță.