13 definiții pentru tinerime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.

TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.

tinerime sf [At: PETROVICI, P. 43/14 / E: tânăr + -ime] 1-2 Tineret (1-2). 3 (Reg) Tinerețe (1).

TINERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de tineri, mulțime de tineri. V. tineret. La ieșirea din teatru tinerimea s-a adunat cîntînd și cuvîntînd sub fereastra lui Pascali. CĂLINESCU, E. 137. Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți, scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179.

TINERÍME f. 1) v. TINERET. 2) Mulțime de tineri. [G.-D. tinerimii] /tânăr + suf. ~ime

tinerime f. toți tinerii: tinerimea studioasă.

tineríme f. Totalitatea tinerilor: tinerimea universitară. V. junime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii

tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TINERÍME s. v. tinerețe.

TINERIME s. tineret, (înv. si reg.) tinerețe, (înv.) junețe, junie, junime. (O ~ avîntată.)

Intrare: tinerime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinerime
  • tinerimea
plural
genitiv-dativ singular
  • tinerimi
  • tinerimii
plural
vocativ singular
plural

tinerime

  • 1. Grup de tineri, mulțime de tineri.
    exemple
    • La ieșirea din teatru tinerimea s-a adunat cîntînd și cuvîntînd sub fereastra lui Pascali. CĂLINESCU, E. 137.
      surse: DLRLC
    • Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți, scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tânăr + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09