TINEREȚE. Subst. Adolescență, vîrsta adolescenței; tinerețe, junețe (înv.), junie (înv.), majorat, vîrsta majoratului, primăvara vieții, anii tinereții; feciorie, fetie. Adolescent; copil, copilandru, băiat, băietan (reg.), băietănaș (reg.), cotîngan (reg.), puști (fam.), puștan (fam.), puștiulică (dim., fam.); tînăr, tinerel, tineior (rar), fecior, fecioraș (dim.), feciorel, fecioruș, flăcăuan (reg.), flăcăuandru, flăcăiandru, feciorandru (rar, pop.), prașcău (reg., depr.), dîrlău (reg., depr.), hăndrălău (depr.); flăcău, flăcăiaș (dim.), flăcăuș (rar), țîngău (depr.); june (astăzi rar), junel (dim., înv. și reg.), junelaș (rar), junișor (reg.); junior, mînz (fig.). Copilă, adolescentă, copilandră, copiliță (dim.), junioară, fețișoară, fetișcană, puștoaică (fam.), puștancă (fam.), codană, codănică (dim.), pruncă, fetiță, fată, fecioară, feciorea (rar), fată mare, domnișoară, duduie, duducă (reg.). Băiețime, flăcăime; tineret, tinerețe, tinerime, junime (înv.). Adj. Tînăr, tinerel (dim.), tînăruț (reg.), brudiu (reg.), brudnic (reg.), june (astăzi rar), imberb (livr.); tineresc, juvenil, fecioresc, fetesc, feciorelnic. Vb. A fi tînăr, a feciori (rar), a flăcăi (rar), a feti (rar). Adv. Tinerește, flăcăiește, feciorește; de tînăr, din tinerețe; în tinerețe. V. copilărie, timp.