11 definiții pentru ticăloșie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală (v. josnicie); faptă josnică, mișelie. But îl înjura cumplit pe Anculia pentru ticăloșia sa. DUMITRIU, N. 207. Multe necredințe și ticăloșii ați săvîrșit; acuma, la domnia Tomșei, v-a sosit și vouă veleatul! SADOVEANU, O. VII 74. Da cîte ticăloșii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat. VLAHUȚĂ, O. A. II 96. 2. (Astăzi rar) Stare de sărăcie, de mizerie; (la pl.) suferințe fizice, infirmități, boli. Dar dacă el se întoarce la ticăloșia din care-a ieșit, n-are decît. SADOVEANU, P. M. 145. Zîna îl amenință cu boală și cu toate ticăloșiile omenești, dacă nu s-o duce. ISPIRESCU, L. 231. Fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăielul de vin răsturnat, ticăloșie mare. CREANGĂ, P. 11. Muri pribeag și în ticăloșie la Constantinopole. BĂLCESCU, M. V. 277.

TICĂLOȘÍE ~i f. 1) Stare de ticălos; decădere morală. 2) Faptă de ticălos; josnicie; mârșăvie; abjecție. [G.-D. ticăloșiei] /ticălos + suf. ~ie

ticăloșie f. 1. mizerie: îl rugă s’aibă milă de ticăloșia lui ISP.; 2. stare ticăloasă, păcătoșie: ticăloșia oamenilor NEGR.

ticăloșíe f. Starea saŭ defectu omuluĭ ticălos: mare ticăloșie pe eĭ, pe casa asta!. – Și -énie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticăloșíe s. f., art. ticăloșía, g.-d. art. ticăloșíei; pl. ticăloșíi, art. ticăloșíile

ticăloșíe s. f., art. ticăloșía, g.-d. art. ticăloșíei; pl. ticăloșíi, art. ticăloșíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICĂLOȘÍE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgânătate, păgânie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

TICĂLOȘÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.

TICĂLOȘIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păginie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

ticăloșie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.

Intrare: ticăloșie
ticăloșie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăloșie
  • ticăloșia
plural
  • ticăloșii
  • ticăloșiile
genitiv-dativ singular
  • ticăloșii
  • ticăloșiei
plural
  • ticăloșii
  • ticăloșiilor
vocativ singular
plural