11 definiții pentru josnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie.

JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie.

josnicie sf [At: GORUN, F. 17 / Pl: ~ii / E: josnic + -ie] 1 Lipsă de demnitate Si: (înv) josime (1). 2 Faptă josnică (1) Si: (înv) josime (2). 3 Caracter abject Si: (înv) josime (3).

JOSNICÍE, josnicii, s. f. Însușirea de a fi josnic, decădere morală; faptă josnică, ticăloșie. În calitatea lui de cercetător pasionat al vieții sociale... [Caragiale] a dezvăluit adevărul, denunțînd josnicia și mișelia împopoțonate în haina ridicolului ori de cîte ori și oriunde le-a găsit. L. ROM. 1953, nr. 1, 50.

JOSNICÍE ~i f. 1) Caracter josnic; lipsă de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticăloșie; mârșăvie; abjecție; infamie. [G.-D. josniciei] /josnic + suf. ~ie

josnicie f. faptă sau vorbă josnică.

josnicíe f. (d. josnic). Defectu de a fi josnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

josnicie s. f., art. josnicia, g.-d. art. josniciei; pl. josnicii, art. josniciile

josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JOSNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

JOSNICIE. Subst. Josnicie, mîrșăvie, ticăloșie, ticăloșenie (rar), mișelie, nelegiuire, fărădelege (înv. și pop.), nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, abjecție, infamie, ignominie (livr.), meschinărie, murdărie (fig.), micime (fig.), imoralitate. Om de nimic, ticălos, mișel, nemernic, netrebnic, secătură păcătos, infam, mizerabil, hienă (fig.). Adj. Josnic, mîrșav, ticălos, mișel, mișelnic, mișaucă (reg.), nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcător, abject, vil (franțuzism înv.), infam, mizerabil, ignobil (livr.), meschin, murdar (fig.), mic (fig.), ordinar, decăzut, imoral. Vb. A fi josnic (mîrșav, ticălos etc.). Adv. (În mod) josnic, mîrșav, mișelnic; ticăloșește (rar), mișelește, ca un mișel. V. imoralitate, înșelătorie, necinste, neîndurare, neomenie, răutate.

Intrare: josnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • josnicie
  • josnicia
plural
  • josnicii
  • josniciile
genitiv-dativ singular
  • josnicii
  • josniciei
plural
  • josnicii
  • josniciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

josnicie, josniciisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi josnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: josime
    • format_quote În calitatea lui de cercetător pasionat al vieții sociale... [Caragiale] a dezvăluit adevărul, denunțînd josnicia și mișelia împopoțonate în haina ridicolului ori de cîte ori și oriunde le-a găsit. L. ROM. 1953, nr. 1, 50. DLRLC
etimologie:
  • Josnic + sufix -ie. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.