13 definiții pentru nefericire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.
nefericire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 206/17 / V: (reg) năf~ / Pl: ~ri / E: ne- + fericire] 1 Lipsă de fericire. 2 Stare a celui nefericit Si: nemângâiere (3), nenoroc (3), nenorocire (7). 3 Suferință morală. 4 Împrejurare, întâmplare etc. care aduce cuiva suferință, necaz. 5 (Îlav) Din ~ Din păcate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICÍRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
NEFERICÍRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nefericire ≠ fericire, noroc
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEFERICIRE. Subst. Nefericire, nenorocire, necaz. Dezamăgire, decepție, deziluzie, deznădejde, desperare. Tristețe, întristare, jale, durere (fig.), îndurerare, amar, amărîre (rar), amărăciune, suferință, suferire (înv.), necaz, supărare, dezolare, mîhnire, zdrobire (fig.). Nefericit, nenorocit. Adj. Nefericit, neferice (înv.), nenorocit. Dezamăgit, decepționat, deziluzionat, deznădăjduit, desperat. Trist, întristat, abătut, zdrobit (fig.), dărîmat (fig.), neconsolat, nemîngîiat, îndurerat, amar (fig.), amărît, mîhnit, necăjit, supărat, dezolat. Vb. A fi nefericit, a fi nenorocit, a fi necăjit. A neferici (rar), a aduce (cuiva) nefericire, a nenoroci, a amărî, a necăji, a năpăstui. A deznădăjdui, a despera. A se întrista, a se amărî (fig.), a se îndurera, a se mîhni. A-i fi (cuiva) viața amară, a fi vai și amar de viața cuiva, a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci, a-și distruge viața. Adv. Din nefericire, din nenorocire, din păcate. V. dezastru, durere, necaz, neplăcere, supărare, tristețe.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nefericire
- 1. Starea, situația celui nefericit; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire.exemple
- Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12.surse: DLRLC
- Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145.surse: DLRLC
- De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Prefix ne- + fericire.surse: DEX '09