Definiția cu ID-ul 512736:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tertip (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip.