12 definiții pentru supușenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPUȘÉNIE s. f. (Înv.) 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. – Supus + suf. -enie.

SUPUȘÉNIE s. f. 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. – Supus + suf. -enie.

SUPUȘÉNIE s. f. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări.

SUPUȘÉNIE f. 1) Caracter supus. 2) înv. Situație a unei persoane supuse unei țări; cetățenie. /supus + suf. ~enie

supușíe f. (d. supus). Calitatea de supus, naționalitate: supușia românească. – Și -șénie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supușénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. supușénia (-ni-a), g.-d. supușénii, art. supușéniei

supușénie s. f. (sil. -ni-e), art. supușénia (sil. -ni-a), g.-d. supușénii, art. supușéniei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPUȘÉNIE s. (JUR.) cetățenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)

SUPUȘÉNIE s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.

SUPUȘENIE s. (JUR.) cetățenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)

supușenie s. v. ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.

Intrare: supușenie
supușenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supușenie
  • supușenia
plural
  • supușenii
  • supușeniile
genitiv-dativ singular
  • supușenii
  • supușeniei
plural
  • supușenii
  • supușeniilor
vocativ singular
plural