suman sn [At: NECULCE, L. 192 / V: (pop) sucm~, (îrg) sugm~, (înv) socm~, sos~, (reg) sutm~ / E: ucr сукман] 1 Haină țărănească lungă (până la genunchi) făcută din pănură sau din postav gros, de obicei (bogat) ornamentată cu găitane Si: dulamă (3), zeghe, (reg) conțăș (3), gubă, recăl, țundră. 2 (Îrg; pex) Dimie. 3 (Lpl) Zdrențe de lână provenite din confecții, care se colectează pentru a fi destrămate industrial în fibre de lână regenerată.

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haină lungă (pînă la genunchi) purtată de țărani și de țărance, făcută din pănură sau postav gros; țundră, zeghe. Erau doi băieți numai de-o șchioapă, cu niște cușme mari pînă peste ochi și înfășurați în sumane cu mînicile lungi. SADOVEANU, O. VII 341. Bătea puțin vînt. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. REBREANU, R. II 17. Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumane sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche, Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. (Adesea la pl.) Țesătură groasă de lînă, lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii, din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor și, sărutînd mîna bunicăi, am luat-o prin Boboiești. CREANGĂ, A. 25. – Pl. și: (2, m.) sumani (CREANGĂ, A. 47). – Variantă: sucman (DELAVRANCEA, O. II 257, NEGRUZZI, S. II 248) s. n.

SUMAN ~e n. 1) Palton lung până la genunchi, confecționat din postav gros de casă și purtat odinioară de țărani. 2) Țesătură din care se confecționează un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman

suman n. V. sucman.

sumán n., pl. e (din mai vechiĭ sucman, d. turc. sukman, cizme marĭ [cum poartă Turcomaniĭ]; bg. sukman, rochie țărănească, rut. sukmana, suman, pol. sukmana, haĭnă proastă de postav, ung. szukmány, suman. V. sucnă). Est. Haĭna cea maĭ groasă a țăranuluĭ (și pin nord și a țăranceĭ), făcută din postav grosolan cafeniŭ, cenușiŭ saŭ negru și împodobită cu găitane (V. ghebă, zeghe, dulamă). Pănură, postav grosolan de suman (V. aba, dimie). Munt. O haĭnă maĭ groasă a țărancelor.

socman sn vz suman

sosmăn sn vz suman

sucman sn vz suman corectat(ă)

sugman sn vz suman

sutman sn vz suman

sucman (suman) n. Mold. 1. postav gros de lână albă: obiele de suman alb CR.; 2. ghebă de suman cu găitane (haina țăranilor din munții Moldovei): cu suman, cu opinci AL.; 3. haină groasă purtată de țăranii și țărancele din Ialomița, Vlașca, Buzău: s’a strâns la piept de stă să crape sucmanul cel sdrențuit de pe dânsul ISP. [Rus. SUKMANĬ, zeghe (din turc. sukman, cisme mari de ale Turcomanilor): cf. pentru raportul logic, cioareci].

sucmán, V. suman.

suman s. n., pl. sumane

suman s. n., pl. sumane

suman s. n., pl. sumane

suman, -ne.

SUMAN s. dulamă, (reg.) contăș, recăl, (Transilv. și Maram.) gubă. (~ de dimie.)

SUMAN s. v. aba, dimie, pănură.

suman s. v. ABA. DIMIE. PĂNURĂ.

SUMAN s. dulamă, (reg.) contăș, recăl, (Transilv. și Maram.) gubă. (~ de dimie.)

suman (sumane), s. n. – 1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman. – Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane); sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane).

suman, sumane, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba” (Bănățeanu, 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman”. ♦ (onom.) Suman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din bg. sukmanǔ (DEX), rus. sukman (< sl. sukno „postav”) (Miklosich, Cihac, cf. DER); din ucr. sukman (MDA).

suman, -e, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba.” (Bănățeanu 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman”. – Din rus. sukman (< sl. sukno „postav”).