12 definiții pentru strigător (adj.)
- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- argou (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
STRIGĂTOR, -OARE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.
STRIGĂTOR, -OARE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
strigător, ~oare [At: CORESI, EV. 271 / Pl: ~i, ~oare / E: striga + -(ă)tor] 1 a (Rar) Care strigă. 2 a (D. zgomote) Puternic. 3 a (Rar; d. culori sau obiecte colorate) Strident (2). 4 a (Fig) Care se face remarcat mai ales prin aspecte negative. 5 a (Pex) Evident (1). 6 a (Îla) ~ la cer (sau, rar, la ceruri) Care se afirmă cu putere (prin gravitate, importanță etc.) impunând să fie neapărat luat în seamă sau care se revoltă. 7 smf (Îvp; rar la f) Vestitor. 8 sf Instrument care imită strigătul animalelor, folosit de vânător pentru a chema vânatul Si: țipătoare. 9 smf (Rar) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIGĂTOR2, -OARE, strigători, -oare, adj. Care strigă; fig. care se face remarcat (mai ales prin aspecte negative); evident, izbitor. Umilirea națională nu mai era așa de strigătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 84. ◊ Expr. Strigător la cer = care se afirmă cu putere, care trebuie neapărat luat în seamă. Pășii mai departe spre îndeplinirea altor lipsuri, deopotrivă strigătoare la cer. HOGAȘ, M. N. 171. Dreptatea mea e strigătoare la cer. VLAHUȚĂ, O. AL. II 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRIGĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care strigă. 2) fig. Care se deosebește net (mai ales prin trăsături negative). ◊ ~ la cer a) care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strigător a. 1. care strigă; 2. fig. care excită a se plânge tare: nedreptate strigătoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strigătór, -oáre adj. Care strigă. Fig. care-țĭ sparge urechile: o voce strigătoare. Care te face să strigi în gura mare cerînd dreptate: o nedreptate strigătoare la cer. Care-țĭ atrage atențiunea prea tare (fr. criard): o mitocană cu o rochie de o coloare strigătoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
strigător adj. m., s. m., pl. strigători; adj. f. sg. și pl. strigătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strigător adj. m., s. m., pl. strigători; adj. f. sg. și pl. strigătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strigător adj. m., s. m., pl. strigători; f. sg. și pl. strigătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
strigător la cer expr. 1. revoltător, de o deosebită gravitate. 2. evident, vădit; imposibil de trecut cu vederea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
STRIGĂTOR adj. v. intens, izbitor, strident, tare, țipător, violent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strigător adj. v. INTENS. IZBITOR. STRIDENT. TARE. ȚIPĂTOR. VIOLENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
strigător, strigătoareadjectiv
- 1. Care strigă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative). DEX '09 DLRLC
- Umilirea națională nu mai era așa de strigătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 84. DLRLC
- Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pășii mai departe spre îndeplinirea altor lipsuri, deopotrivă strigătoare la cer. HOGAȘ, M. N. 171. DLRLC
- Dreptatea mea e strigătoare la cer. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- Striga + -ător. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.