SPOIALĂ, spoieli, s. f. Faptul de a spoi; văruială. ♦ Strat subțire de aur, de argint, alamă, cositor etc. cu care se acoperă suprafața unui obiect de metal. ♦ Fig. Lustru superficial, fără valoare (de cultură, de civilizație etc.); pospăială. N-am pus preț vreodată pe spoieli. BENIUC, V. 9. Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizației claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. Dar vedeți pe învățatul cu spoiala sa de frază Cum în fața adunării neștiința încadrează. BELDICEANU, P. 120. ♦ (Peiorativ) Suliman, fard. Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine. La TDRG.