13 definiții pentru spoială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală.

SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală.

SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a spoi; văruială. ♦ Strat subțire de aur, de argint, alamă, cositor etc. cu care se acoperă suprafața unui obiect de metal. ♦ Fig. Lustru superficial, fără valoare (de cultură, de civilizație etc.); pospăială. N-am pus preț vreodată pe spoieli. BENIUC, V. 9. Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizației claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. Dar vedeți pe învățatul cu spoiala sa de frază Cum în fața adunării neștiința încadrează. BELDICEANU, P. 120. ♦ (Peiorativ) Suliman, fard. Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine. La TDRG.

SPOIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A SPOI. 2) Strat subțire de metal inoxidabil protector. 3) fig. Lucru superficial care produce o impresie înșelătoare; poleială; pospăială. [G.-D. spoielii; Sil. spo-ia-] /a spoi + suf. ~eală

spoĭálă f., pl. ĭelĭ. Rezultatu spoĭriĭ saŭ modu de a spoĭ: niște spoĭală cenușie pentru sobă, spoĭala tingiriĭ a început să se roadă. Fig. Pospăĭală, pospaĭ, lustru înșelător: o spoĭală de învățătură.

spoeală f. 1. albirea pereților unei case; 2. fig. lustru (superficial): spoeală de învățătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spoiálă s. f., g.-d. art. spoiélii; pl. spoiéli

spoiálă s. f., g.-d. art. spoiélii; pl. spoiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPOIÁLĂ s. v. fard, lustru.

SPOIA s. spoire, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.)

Intrare: spoială
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoia
  • spoiala
plural
  • spoieli
  • spoielile
genitiv-dativ singular
  • spoieli
  • spoielii
plural
  • spoieli
  • spoielilor
vocativ singular
plural