23 de definiții pentru semnal țignal signal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNÁL, semnale, s. n. 1. Semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc. ◊ Semnal topografic = construcție de lemn, de metal sau de piatră, vizibilă la distanță, care fixează poziția unui punct pe teren. Semnal luminos (sau electric) = nume dat tuturor dispozitivelor folosite pentru a dirija circulația în orașe, pe căile ferate etc. Semnal de cale ferată = semnal acustic, optic etc. prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulația pe căile ferate. Semnal rutier = indicator de circulație. Semnal de alarmă = dispozitiv montat în fiecare vagon la trenurile de călători care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător. ♦ Sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio. ◊ Semnal orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune. ♦ Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare. 2. (Rar) Fluier mic de metal cu care se dau semnale (1); semnal dat cu acest fluier. 3. Fig. Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls. ◊ Expr. A da semnalul = a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul. 4. (Psih.) Excitant sau stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat. [Var.: signál, țignál s. n.] – Din fr. signal (după semn).

semnal sn [At: ASACHI, P. R. 50/15 / V: (asr) sign~ (Pl: (rar) signaluri), (pop) țign~, (reg) țicn~ / Pl: ~e / E: semn cf fr signal, ger Signal)] 1 (Adesea urmat de determinări care arată felul) Semn (60) sau succesiune de semne convenționale cu o anumită semnificație, utilizate pentru a transmite (la distanță) mesaje (comenzi, avertismente, interdicții etc.) pe cale vizuală sau acustică. 2 (Pex) Aparat, dispozitiv, instalație etc. care reprezintă sau care emite semnale (1). 3 (Pex) Semnificație reprezentată de un semnal (1). 4 (Îs) ~ de alarmă Instalație auxiliară de comandă a frânării automate a unui tren, a unui metrou etc., care poate fi acționată prin intermediul unui dispozitiv montat în fiecare compartiment sau vagon. 5 (Îas) Sistem electronic cu declanșare automată care împiedică spargerea locuințelor, a automobilelor, a băncilor, a caselor de bani, a muzeelor etc. 6 Avertizare sonoră declanșată prin punerea în funcțiune a semnalului (4-5) de alarmă. 7 (Îe) A trage ~ul de alarmă A (se) atrage atenția asupra necesității de a opri sau de a modifica desfășurarea unei activități , a unui proces etc. care, dacă ar continua ca până atunci, nu ar duce la rezultatele scontate. 8 (Îae) A avertiza asupra unui pericol. 9 (Asr; îf țignal) Fluier mic de metal (folosit de militari sau de agenții de circulație) cu care se emit semnale (1). 10 (Ccr) Sunet emis de un semnal (9). 11 (Asr; îlv) A da țignal(ul) A produce un semnal (10). 12 (Pop; îf țignal, țicnal) Jucărie constând într-un fluier din coajă de salcie, de tei sau rar de tinichea. 13 (Nob; îf țignal) Sirenă. 14 (Adesea cu determinări care indică felul) Oscilație electromagnetică utilizată pentru transmiterea la distanță (foarte) mare a mesajelor. 15 (Spc) Sunet sau succesiune de sunete convenționale pentru a recunoaște un post de radio, de televiziune sau o emisiune. 16 (Ast; îs) ~ orar Succesiune de sunete convenționale care precedă momentul anunțării orei exacte (în cadrul unei emisiuni radio). 17 (Fig; de obicei cu determinări care arată felul) Factor determinant al începutului sau al sfârșitului unei acțiuni, al unui fenomen social, al unei epoci istorice etc. Si: (înv) semn (84). 18-19 (Îe) A (se) da ~ul (sau înv, ~) A se comanda începutul și sfârșitul unei acțiuni. 20 (Îae) A (se) începe o acțiune luând inițiativa. 21 (Rar) Semnalare (1). 22 (Fzl) Stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat. 23 (Șîs exemplar ~, număr ~) Exemplar (nelegat) din tirajul tipărit al unei cărți sau al unei publicații periodice, întocmit înainte de difuzare în scopul depistării eventualelor scăpări tipografice și a semnalării acestora într-o erată. 24 (Îs) ~ topografic Baliză (1). 25 (Îs) ~ luminos (sau electric) Dispozitiv folosit pentru dirijarea circulației în orașe, pe calea ferată etc. 26 (Îs) ~ de cale ferată Semnal acustic, optic etc., prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulația pe căile ferate. 27 (Îs) ~ rutier Indicator de circulație. 28 Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare. 29 Indiciu.

SEMNÁL, semnale, s. n. 1. Semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc. ◊ Semnal topografic = construcție de lemn, de metal sau de piatră, vizibilă la distanță, care fixează poziția unui punct pe teren. Semnal luminos (sau electric) = nume dat tuturor dispozitivelor folosite pentru a dirija circulația în orașe, pe căile ferate etc. Semnal de cale ferată = semnal acustic, optic etc. prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulația pe căile ferate. Semnal rutier = indicator de circulație. Semnal de alarmă = dispozitiv, montat în fiecare vagon la trenurile de călători care, în caz de primejdie, poate fi pus în funcție de orice călător. ♦ Sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio. ◊ Semnal orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune. ♦ Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare. 2. (Rar) Fluier mic de metal cu care se dau semnale (1); semnal dat cu acest fluier. 3. Fig. Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls. ◊ Expr. A da semnalul = a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul. 4. (Psih.) Indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel. [Var.: signál, țignal s. n.] – Din fr. signal (după semn).

SEMNÁL, semnale, s. n. 1. Semn convențional (acustic sau optic) folosit pentru a transmite la distanță o înștiințare, o comandă. Un cornist chema cu semnale prelungi. SADOVEANU, O. VII 229. La un canton, un clopot sună muzical un semnal, iar ecoul metalic al toamnei îl prelungi îndelung deasupra miriștilor. C. PETRESCU, S. 169. Domnul P. ne spune că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40. ◊ Semnal luminos (sau electric) = semafor (3). Semnalul electric a dat drumul altui torent de trecători. C. PETRESCU, A. 324. ◊ Sunet convențional pentru recunoașterea diferitelor posturi de radio. ♦ Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea bătăii la vînătoare sau încetarea zgomotului făcut de bătăiași. 2. Fig. Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni sau îi servește ca impuls. Povestea cu acest Chirilovici fusese cel dintîi semnal de vrajbă între copii. C. PETRESCU, C. V. 98. Ți-i somn... – A, nu! Și pleoapele lui mari ca două obloane de-abia se ridicau. Era semnalul plecării. BASSARABESCU, V. 19. Sosirea acestui domn în București a fost semnalul a mari calamități pentru țară. GHICA, S. 29. ◊ Expr. A da semnalul (pentru o acțiune) = a face primul gest (menit să antreneze și pe alții într-o acțiune), a lua inițiativa, a da tonul. Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte și așezîndu-se pe cîte-o bancă. IBRĂILEANU, A. 155. Dejaset dete semnalul aplaudării. ALECSANDRI, O. P. 131. 3. (Psih.) Indiciu, indicator al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel. 4. Aparat sau instalație care servește drept avertisment, semnalează o primejdie; p. ext. sunetul emis. Marfarul se mlădia, gonea din ce în ce mai repede, sunau semnalele cantoanelor. CAMILAR, N. II 230. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un șuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte și trenul se oprește. CARAGIALE, M. S. 22. ♦ Semn convențional care pune în evidență prezența și poziția unui corp, a unui loc sau a unui punct. Semnal topografic = construcție de lemn, de metal sau de piatră vizibilă la distanță, care pune în evidență poziția unui punct pe teren.

SEMNÁL s.n. 1. Semn convențional folosit pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță. ♦ Semnal topografic = baliză; exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicație periodică, întocmit înainte de difuzare. ♦ Sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunță, determină sau servește ca impuls la încetarea unei acțiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indică un fenomen sau un obiect din lumea înconjurătoare și care, cu ajutorul scoarței cerebrale, face organismul să acționeze într-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, după semn].

SEMNÁL s. n. 1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță. ◊ semnal topografic = baliză; exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulație. ◊ instalație prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da semnalul = a lua inițiativa, a începe o acțiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls. 3. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat. (după fr. signal)

SEMNÁL ~e n. 1) Semn convențional (acustic sau optic) prin care se transmite o informație la distanță. 2) Dispozitiv special pentru transmiterea unor astfel de semne convenționale. 3) Sunet convențional de recunoaștere a unui post de radio sau a unei emisiuni radiofonice. 4) Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor de comunicație la distanță. 5) Fapt ce anunță sau determină începerea unei acțiuni. 6) psih. Indiciu al unui obiect sau fenomen, care determină organismul să reacționeze într-un anumit fel. /<fr. signal, germ. Signal

semnal n. 1. semn convenit ce servă de înștiințare: a da semnalul; 2. fig. ceeace anunță și provoacă ceva: moartea lui Cezar fu semnalul unui răsboiu civil. [După fr. signal].

*semnál n., pl. e (fr. signal, după rom. semn. V. țignal). Semn stabilit din ainte p. a servi ca înștiințare (Cînd e vorba de cele optice [fanare, steaguri], se zice a face semnale; cînd e vorba de cele acustice [telefon, telegraf] se zice a da semnale). Fig. Moartea luĭ Cezar fu semnalu unuĭ noŭ războĭ civil.

ȚIGNÁL s. n. v. semnal.

semnál vérde sint. s.1. (circ.) Permisiune de trecere ◊ „50 de trenuri-navetă așteaptă remorcarea și semnalul verde pentru a porni spre cele aproape 30 importante termocentrale.” R.l. 1026/93 p. 1. ♦ 2. (fig.) Permisiune, aprobare ◊ „La semnalul verde al Fondului Monetar Internațional și-au deschis pungile Banca Mondială, programul Phare [...]” Libertatea 1331/94 p. 3 (din semnal + verde, după fr. feu vert; R. Zafiu în R.lit. 15/95 p. 9, de unde am preluat cele 2 exemple)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMNÁL s. 1. indicator. (~ de circulație.) 2. (astăzi rar) signal. (~ de alarmă.) 3. semn. (La ~ul convenit, a apărut.)

SEMNAL s. 1. indicator. (~ de circulație.) 2. (astăzi rar) signal. (~ de alarmă.) 3. semn. (La ~ convenit, a apărut.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

semnal 1. (în electroacustică) Termen ce desemnează un sunet util (vorbire sau muzică), opus zgomotului*. 2. Funcție străveche a muzicii, constând din elemente melodico-ritmice primitive, și alcătuind pre-sisteme (II) muzicale, cu rol de chemare, avertizare, de coordonare a acțiunilor colective ș.a. S-a păstrat, în formă pur instr. în s. militare, de vânătoare, de poștă. În folc. românesc se întâlnește sub forma s. păstoresc, cântat cu precădere din bucium* și se constituie, din punct de vedere melodic, pe sunetele armonice* naturale ale instr.

SEMNAL DE RECUNOAȘTERE mijloc prin care se identifică aeronavele în zbor spre a nu fi lovite de trupele antiaeriene proprii. Semnalele de recunoaștere pot fi: radiotehnice (impulsuri caracteristice) sau optice (clipiri cu luminile de bord, înclinarea planurilor etc.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SEMNAL M, grup rock românesc constituit în 1977 la Cluj-Napoca. Lider Iuliu Merca. Succese în anii ’70-’80 („Bal la Apahida”, „Spune-mi cine ești”, „Vara amintirilor”).

Intrare: semnal
semnal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnal
  • semnalul
  • semnalu‑
plural
  • semnale
  • semnalele
genitiv-dativ singular
  • semnal
  • semnalului
plural
  • semnale
  • semnalelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țignal
  • țignalul
  • țignalu‑
plural
  • țignale
  • țignalele
genitiv-dativ singular
  • țignal
  • țignalului
plural
  • țignale
  • țignalelor
vocativ singular
plural
semnal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnal
  • semnalul
  • semnalu‑
plural
  • semnaluri
  • semnalurile
genitiv-dativ singular
  • semnal
  • semnalului
plural
  • semnaluri
  • semnalurilor
vocativ singular
plural
signal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • signal
  • signalul
  • signalu‑
plural
  • signale
  • signalele
genitiv-dativ singular
  • signal
  • signalului
plural
  • signale
  • signalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

semnal țignal signal

  • 1. Semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un cornist chema cu semnale prelungi. SADOVEANU, O. VII 229.
      surse: DLRLC
    • La un canton, un clopot sună muzical un semnal, iar ecoul metalic al toamnei îl prelungi îndelung deasupra miriștilor. C. PETRESCU, S. 169.
      surse: DLRLC
    • Domnul P. ne spune că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Semn convențional care pune în evidență prezența și poziția unui corp, a unui loc sau a unui punct.
      surse: DLRLC
      • 1.1.1. Semnal topografic = construcție de lemn, de metal sau de piatră, vizibilă la distanță, care fixează poziția unui punct pe teren.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: baliză
    • 1.2. Semnal luminos (sau electric) = nume dat tuturor dispozitivelor folosite pentru a dirija circulația în orașe, pe căile ferate etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: semafor attach_file un exemplu
      exemple
      • Semnalul electric a dat drumul altui torent de trecători. C. PETRESCU, A. 324.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Semnal de cale ferată = semnal acustic, optic etc. prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulația pe căile ferate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. Semnal rutier = indicator de circulație.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.5. Semnal de alarmă = dispozitiv montat în fiecare vagon la trenurile de călători care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.6. Exemplar, număr semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicație periodică, întocmit înainte de difuzare.
      surse: DN
    • 1.7. Sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.7.1. Semnal orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Fluier mic de metal cu care se dau semnale; semnal dat cu acest fluier.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 2 exemple
    exemple
    • Marfarul se mlădia, gonea din ce în ce mai repede, sunau semnalele cantoanelor. CAMILAR, N. II 230.
      surse: DLRLC
    • Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un șuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte și trenul se oprește. CARAGIALE, M. S. 22.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Aparat sau instalație care servește drept avertisment, semnalează o primejdie.
      surse: DLRLC DN
  • 3. figurat Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Povestea cu acest Chirilovici fusese cel dintîi semnal de vrajbă între copii. C. PETRESCU, C. V. 98.
      surse: DLRLC
    • Ți-i somn... – A, nu! Și pleoapele lui mari ca două obloane de-abia se ridicau. Era semnalul plecării. BASSARABESCU, V. 19.
      surse: DLRLC
    • Sosirea acestui domn în București a fost semnalul a mari calamități pentru țară. GHICA, S. 29.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A da semnalul = a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 2 exemple
      exemple
      • Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte și așezîndu-se pe cîte-o bancă. IBRĂILEANU, A. 155.
        surse: DLRLC
      • Dejaset dete semnalul aplaudării. ALECSANDRI, O. P. 131.
        surse: DLRLC
  • 4. psihologie Excitant sau stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 4.1. Ceea ce indică un fenomen sau un obiect din lumea înconjurătoare și care, cu ajutorul scoarței cerebrale, face organismul să acționeze într-un anumit fel.
      surse: DN sinonime: indiciu semn

etimologie: