12 definiții pentru scăzământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfa) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ.

SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ.

scăzământ n. efectul scăderii: rabat, reducțiune.

SCĂZĂMÎ́NT, scăzăminte, s. n. Pierdere din greutate; micșorare, reducere; scădere. Un butoi de bordo... l-am dat la drojdii, să-l facem rachiu, iar scăzămîntul... a fost de aproape două sute de vedre. STĂNOIU, C. I 85. ◊ Loc. adv. Fără scăzămînt = fără pierdere, fără lipsă; fără reținere, fără reducere.

scăzămî́nt n., pl. inte (d. scad, scaz, ca crezămînt, d. cred, crez). Scădere, reducere (din preț ș.a.): celuĭ ce cumpără maĭ mult i se acordă scăzămînt. Fig. Lipsă, defect: om fără scăzămînt. V. rabat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scăzămấnt s. n., pl. scăzămínte

scăzământ s. n., pl. scăzămínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂZĂMÂNT s. 1. micșorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. v. rabat. 3. v. pierdere.

SCĂZĂMÂNT s. v. scădere.

SCĂZĂMÎNT s. micșorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. rabat, reducere. (A face un ~ la prețul unei mărfi.) 3. pierdere, reducere. (~ în greutate.)

Intrare: scăzământ
scăzământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăzământ
  • scăzământul
  • scăzământu‑
plural
  • scăzăminte
  • scăzămintele
genitiv-dativ singular
  • scăzământ
  • scăzământului
plural
  • scăzăminte
  • scăzămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)