REDA, redau, vb. I. Tranz. 1. A da din nou (cuiva) un lucru, o situație etc. pe care le-a mai avut; a restitui. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. CĂLINESCU, E. O. I 99. Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău. EMINESCU, O. I 212. De picioare-l descurcați, De mîini îl dezlegați, Puterea să i-o redați. TEODORESCU, P. P. 383. 2. Fig. A exprima (un fapt, un sentiment etc.) prin viu grai, prin scris sau prin mijloace artistice; a reproduce. Poeții au reușit să redea sentimentele cele mai scumpe poporului. BENIUC, P. 84.