RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată, după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafață metalică unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului.