18 definiții pentru râvni râmni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râvni vti [At: PSALT. 66 / V: (îrg) râhni, râmni, răvni, (înv) revni, răhni, (reg) rămni / Pzi: ~nesc / E: vsl рьвьновати] 1-2 (Udp „la”) A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să posezi sau să realizezi ceva Si: a aspira (5), a jindui, a năzui. 3-4 A jindui, a dori să-ți însușești un lucru care aparține altuia. 6 (Îrg; adesea construit cu dativul) A privi cu invidie pe cineva, (dorind să fii asemenea lui). 7-8 A pizmui pe cineva Si: a dușmăni (1-2). 9-10 (Înv) A se supăra. 12 (În descântece) A fermeca (3).

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.

A RÂVNÍ ~ésc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /<sl. rivinovati

râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.

RÂMNÍ vb. IV v. râvni.

RÂMNÍ vb. IV v. râvni.

RÎVNÍ, rîvnesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima să ajungi la ceva, să posezi ceva; a aspira, a năzui, a jindui. Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. ◊ Tranz. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. ♦ A invidia ceea ce posedă altul, a dori să-ți însușești un lucru deposedînd pe altul. Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) A invidia, a pizmui. Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. – Variantă: rîmní (ISPIRESCU, L. 386) vb. IV.

rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

râvní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 să râvneáscă

râvní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râvneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂVNÍ vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.

RÂVNÍ vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.

rîvni vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI.

RÎVNI vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după...) 3. a dori, a jindui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a jindui, a tînji. (~ după un alt mod de viață.) 5. a jindui, a se lăcomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)

Intrare: râvni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râvni
  • râvnire
  • râvnit
  • râvnitu‑
  • râvnind
  • râvnindu‑
singular plural
  • râvnește
  • râvniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râvnesc
(să)
  • râvnesc
  • râvneam
  • râvnii
  • râvnisem
a II-a (tu)
  • râvnești
(să)
  • râvnești
  • râvneai
  • râvniși
  • râvniseși
a III-a (el, ea)
  • râvnește
(să)
  • râvnească
  • râvnea
  • râvni
  • râvnise
plural I (noi)
  • râvnim
(să)
  • râvnim
  • râvneam
  • râvnirăm
  • râvniserăm
  • râvnisem
a II-a (voi)
  • râvniți
(să)
  • râvniți
  • râvneați
  • râvnirăți
  • râvniserăți
  • râvniseți
a III-a (ei, ele)
  • râvnesc
(să)
  • râvnească
  • râvneau
  • râvni
  • râvniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râmni
  • râmnire
  • râmnit
  • râmnitu‑
  • râmnind
  • râmnindu‑
singular plural
  • râmnește
  • râmniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râmnesc
(să)
  • râmnesc
  • râmneam
  • râmnii
  • râmnisem
a II-a (tu)
  • râmnești
(să)
  • râmnești
  • râmneai
  • râmniși
  • râmniseși
a III-a (el, ea)
  • râmnește
(să)
  • râmnească
  • râmnea
  • râmni
  • râmnise
plural I (noi)
  • râmnim
(să)
  • râmnim
  • râmneam
  • râmnirăm
  • râmniserăm
  • râmnisem
a II-a (voi)
  • râmniți
(să)
  • râmniți
  • râmneați
  • râmnirăți
  • râmniserăți
  • râmniseți
a III-a (ei, ele)
  • râmnesc
(să)
  • râmnească
  • râmneau
  • râmni
  • râmniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)