17 definiții pentru pușcărie pușcherie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pușcărie1 sf [At: (cca 1650) IORGA, B. R. 176 / V: (înv) ~cherie / Pl: ~ii / E: pușcă + -ărie] 1 Clădire în care sunt deținute preventiv până la judecare sau în care își execută pedeapsa persoanele arestate sau private de libertate Si: închisoare, penitenciar (1), (îpp) prinsoare, temniță. 2 (Pex) Timp petrecut la pușcărie (1). 3 (Reg; îe) A fi ~ (de fum) A fi mult fum. 4 (Înv) Pedeapsă cu închisoarea Si: întemnițare.

pușcărie2 sf [At: N. COSTIN, L. II, 70/14 / Pl: ~ii / E: pușcar + -ie] (Înv) Artilerie (2).

PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie.

PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie.

PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. Așa era pe atunci, o vorbă rea la palat, o simplă bănuială te ducea nejudecat și de-a dreptul la pușcărie sau cel puțin la vreo mănăstire. GHICA, S. A. 128. Ș-așa, nene, din beție Mă trezii în pușcărie! ALECSANDRI, P. P. 266.

PUȘCĂRÍE ~i f. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele private de libertate; temniță; închisoare; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. pușcăriei] /pușcar + suf. ~ie

pușcărie f. închisoare de criminali (păzită de pușcași). [Vechiu-rom. pușcărie, artilerie, de unde cazarmă de tunari].

pușcăríe f. (d. pușcă, tun). Vechĭ. Artilerie. Cazarma artileriiĭ în Bucureștĭ, unde, probabil, era și o închisoare. Azĭ. Fam. Închisoare, arest, gros, temniță.

pușcherie sf vz pușcărie1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pușcăríe s. f., art. pușcăría, g.-d. art. pușcăríei; pl. pușcăríi, art. pușcăríile

pușcăríe s. f., art. pușcăría, g.-d. art. pușcăríei; pl. pușcăríi, art. pușcăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȘCĂRÍE s. (JUR.) 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)

PUȘCĂRÍE s. v. artilerie.

PUȘCĂRIE s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?) 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da pușcăria-n particular expr. (deț.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele.

a face pușcăria cu berilă expr. (deț.) a executa condamnări numeroase și lungi; a-și petrece viața mai mult prin închisori.

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.

Intrare: pușcărie
pușcărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcărie
  • pușcăria
plural
  • pușcării
  • pușcăriile
genitiv-dativ singular
  • pușcării
  • pușcăriei
plural
  • pușcării
  • pușcăriilor
vocativ singular
plural
pușcherie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.